CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

¹Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.

Cânt 1.15;Cânt 5.12;Cânt 6.5;

²Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.

Cânt 6.6;

³Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.

Cânt 6.7;

⁴Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.

Cânt 7.4;Neem 3.19;

⁵Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.

Prov 5.19;Cânt 7.3;

⁶Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.

Cânt 2.17;

⁷Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.

Efes 5.27;

⁸Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!

Deut 3.9;

⁹Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!

¹⁰Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!

Cânt 1.2;

¹¹Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

Prov 24.13-14;Cânt 5.1;Gen 27.27;Osea 14.6-7;

¹²Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.

¹³Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;

¹⁴nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.

¹⁵O fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.

Ioan 4.10;Ioan 7.38;

¹⁶Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! - Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese! -

Cânt 5.1;

5

¹Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... - Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! -

Cânt 4.16;Cânt 4.11;Luc 15.7-10;Ioan 3.29;Ioan 15.14;

²Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul preaiubitului meu, care bate: "Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii." -

Apoc 3.20;

³"Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăşi?

⁴Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.

⁵M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.

⁶Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam, când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

Cânt 3.1;

⁷Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit; m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.

Cânt 3.3;

⁸Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?... Că sunt bolnavă de dragoste! -

⁹Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? -

¹⁰Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.

¹¹Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul.

¹²Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.

Cânt 1.8;

¹³Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.

Cânt 1.15;Cânt 4.1;

¹⁴Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;

¹⁵picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.

¹⁶Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! -

6

¹Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? -

Cânt 1.8;

²Iubitul meu s-a pogorât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.

³Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. -

Cânt 2.16;Cânt 7.10;

⁴Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.

Cânt 6.10;

⁵Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului.

Cânt 4.1;

⁶Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.

Cânt 4.2;

⁷Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta...

Cânt 4.3;

⁸Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,

⁹dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. -

¹⁰"Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?" -

Cânt 6.4;

¹¹M-am pogorât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.

Cânt 7.12;

¹²Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. -

¹³Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. - Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor? (Evreieşte: din Mahanaim)

Gen 32.2;

7

¹Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.

Ps 44.13;

²Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.

³Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.

Cânt 4.5;

⁴Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.

Cânt 4.4;

⁵Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!...

⁶Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!

⁷Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.

⁸Îmi zic: "Mă voi sui în finic, şi-i voi apuca crăcile!" Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.

⁹Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim!

Cânt 2.16;Cânt 6.3;