APOCALIPSA LUI IOAN

1

¹Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan, -

Ioan 3.32;Ioan 8.26;Ioan 12.49;Apoc 1.3;Apoc 4.1;Apoc 22.16;

²care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos, şi a spus tot ce a văzut.

1Cor 1.6;Apoc 1.9;Apoc 6.9;Apoc 12.17;1Ioan 1.1;

³Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!

Luc 11.28;Apoc 22.7;Rom 13.11;Iac 5.8;1Pet 4.7;Apoc 22.10;

⁴Ioan, către cele şapte Biserici, care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,

Ex 3.14;Apoc 1.8;Ioan 1.1;Zah 3.9;Zah 4.10;Apoc 3.1;Apoc 4.5;Apoc 5.6;

⁵şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său,

Ioan 8.14;1Tim 6.13;Apoc 3.14;1Cor 15.20;Col 1.18;Efes 1.20;Apoc 17.14;Apoc 19.16;Ioan 13.34;Ioan 15.9;Gal 2.20;Evr 9.14;1Ioan 1.7;

⁶şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

1Pet 2.5-9;Apoc 5.10;Apoc 20.6;1Tim 6.16;Evr 13.21;1Pet 4.11;1Pet 5.11;

⁷Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.

Dan 7.13;Mat 24.30;Mat 26.64;Fapt 1.11;Zah 12.10;Ioan 19.37;

⁸"Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul", zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.

Isa 41.4;Isa 44.6;Isa 48.12;Apoc 1.11-17;Apoc 2.8;Apoc 21.6;Apoc 22.13;Apoc 1.4;Apoc 4.8;Apoc 11.17;Apoc 6.5;

⁹Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

Filip 1.7;Filip 4.14;2Tim 1.18;Rom 8.17;2Tim 2.12;Apoc 1.2;

¹⁰În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe.

Fapt 10.10;2Cor 12.2;Apoc 4.2;Apoc 17.3;Apoc 21.10;Ioan 20.26;Fapt 20.7;1Cor 16.2;Apoc 4.1;Apoc 10.8;

¹¹care zicea: "Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodicea."

Apoc 1.8;Apoc 1.17;

¹²M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.

Ex 25.37;Zah 4.2;Apoc 1.20;

¹³Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice pe cineva, care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu de aur.

Apoc 2.1;Ezec 1.26;Dan 7.13;Dan 10.16;Apoc 14.14;Dan 10.5;Apoc 15.6;

¹⁴Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

Dan 7.9;Dan 10.6;Apoc 2.18;Apoc 19.12;

¹⁵picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

Ezec 1.7;Dan 10.6;Apoc 2.18;Exec 43.2;Dan 10.6;Apoc 14.2;Apoc 19.6;

¹⁶În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui.

Apoc 1.20;Apoc 2.1;Apoc 3.1;Isa 49.2;Efes 6.17;Evr 4.12;Apoc 2.12-16;Apoc 19.15-21;Fapt 26.13;Apoc 10.1;

¹⁷Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: "Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,

Ezec 1.28;Dan 8.18;Dan 10.10;Isa 41.4;Isa 44.6;Isa 48.12;Apoc 2.8;Apoc 22.13;Apoc 1.11;

¹⁸Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Rom 6.9;Apoc 4.9;Apoc 5.14;Ps 68.20;Apoc 20.1;

¹⁹Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.

Apoc 1.12;Apoc 2.1;Apoc 4.1;

²⁰Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în mâna dreaptă a Mea şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici; şi cele şapte sfeşnice, sunt şapte Biserici.

Apoc 1.16;Apoc 1.12;Mal 2.7;Apoc 2.1;Zah 4.2;Mat 5.15;Filip 2.15;

2

¹Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: "Iată ce zice Cel ce ţine cele şapte stele în mâna dreaptă, şi Cel ce umblă prin mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:

Apoc 1.16-20;Apoc 1.13;

²"Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi.

Ps 1.6;Apoc 2.9-19;Apoc 3.1-15;1Ioan 4.1;2Cor 71.13;2Pet 2.1;

³Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit.

Gal 6.9;Evr 12.3-5;

⁴Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

⁵Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

Mat 21.41-43;

⁶Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.

Apoc 2.15;

⁷Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: "Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu."

Mat 11.15;Mat 13.9-43;Apoc 2.11-17;Apoc 2.29;Apoc 3.6-22;Apoc 13.9;Apoc 22.2-14;Gen 2.9;

⁸Îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: "Iată ce zice Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel ce a murit şi a înviat:

Apoc 1.8-17.18;

⁹"Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat), şi batjocurile, din partea celor ce zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci sunt o sinagogă a Satanei.

Apoc 2.2;Luc 12.21;1Tim 6.18;Iac 2.5;Rom 2.17-29;Rom 9.6;Apoc 3.9;

¹⁰Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată că diavolul are să arunce în temniţă pe unii din voi, ca să vă încerce. Şi veţi avea un necaz de zece zile. Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii."

Mat 10.22;Mat 24.13;Iac 1.12;Apoc 3.11;

¹¹Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: "Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte."

¹²Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: "Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri:

Apoc 1.16;

¹³"Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu, şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.

Apoc 2.2;Apoc 2.9;

¹⁴Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor, şi să se dedea la curvie.

Num 24.14;Num 25.1;Num 31.16;2Pet 2.15;Iuda 11;Fapt 15.29;1Cor 8.9-10;1Cor 10.19-20;Apoc 2.20;1Cor 6.13-etc;

¹⁵Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura Nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc.

Apoc 2.6;

¹⁶Pocăieşte-te dar. Altfel, voi veni la tine curând, şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele."

Isa 11.4;2Tes 2.8;Apoc 1.16;Apoc 19.15-21;

¹⁷Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: "Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte."

Apoc 2.7-11;Apoc 3.12;Apoc 19.12;

¹⁸Îngerului Bisericii din Tiatira, scrie-i: "Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului, şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:

Apoc 1.14-15;

¹⁹"Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.

Apoc 2.2;

²⁰Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea, care se zice proorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie, şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.

1Împ 16.31;1Împ 21.25;2Împ 9.7;Ex 34.15;Fapt 15.20-29;1Cor 10.19-20;Apoc 2.14;

²¹I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!

Rom 2.4;Apoc 9.20;

²²Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.

²³Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că "Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima": şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.

1Sam 16.7;1Cron 28.9;1Cron 29.17;2Cron 6.30;Ps 7.9;Ier 11.20;Ier 17.10;Ier 20.12;Ioan 2.24-25;Fapt 1.24;Rom 8.27;Ps 63.12;Mat 16.27;Rom 2.6;Rom 14.12;2Cor 5.10;Gal 6.5;Apoc 20.12;

²⁴Vouă, însă, tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta, şi n-aţi cunoscut "adâncimile Satanei", cum le numesc ei, vă zic: "Nu pun peste voi altă greutate.

Fapt 15.28;

²⁵Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!

Apoc 3.11;

²⁶Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri.

Ioan 6.29;1Ioan 3.23;Mat 19.28;Luc 22.29-30;1Cor 6.3;Apoc 3.21;Apoc 20.4;

²⁷Le va cârmui cu un toiag de fier, şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.

Ps 2.8-9;Ps 49.14;Dan 7.22;Apoc 12.5;Apoc 19.15;

²⁸Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă."

2Pet 1.19;Apoc 22.16;

²⁹Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

Apoc 2.7;

3

¹"Îngerului Bisericii din Sardes, scrie-i: "Iată ce zice Cel ce are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: "Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort.

Apoc 1.4-16;Apoc 4.5;Apoc 5.6;Apoc 2.2;Efes 2.1-5;1Tim 5.6;

²Veghează, şi întăreşte ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu.

³Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine, şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ, şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine.

1Tim 6.20;2Tim 1.13;Apoc 3.11;Apoc 3.19;Mat 24.42-43;Mat 25.13;Marc 13.33;Luc 12.39-40;1Tes 5.2-6;2Pet 3.10;Apoc 16.15;

⁴Totuşi ai în Sardes câteva nume, care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.

Fapt 1.15;Iuda 23;Apoc 4.4;Apoc 6.1;Apoc 7.9-13;

⁵Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui."

Apoc 19.8;Ex 32.32;Ps 36.28;Filip 4.3;Apoc 13.8;Apoc 17.8;Apoc 20.12;Apoc 21.27;Mat 10.32;Luc 12.8;

⁶Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul."

Apoc 2.7;

⁷Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: "Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide:

Fapt 3.14;1Ioan 5.20;Apoc 3.14;Apoc 1.5;Apoc 1.10;Apoc 19.61;Isa 22.22;Luc 1.32;Apoc 1.18;Mat 16.19;Iov 12.14;

⁸"Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.

Apoc 3.1;1Cor 16.9;2Cor 2.13;

⁹Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit.

Apoc 2.9;Isa 49.23;Isa 60.14;

¹⁰Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.

2Pet 2.9;Luc 2.1;Isa 24.17;

¹¹Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Filip 4.5;Apoc 1.3;Apoc 22.7-20;Apoc 3.3;Apoc 2.25;Apoc 2.10;

¹²Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou.

1Împ 7.21;Gal 2.9;Apoc 2.17;Apoc 14.1;Apoc 22.4;Gal 1.26;Evr 12.22;Apoc 21.2-10;Apoc 22.4;

¹³Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul."

Apoc 2.7;

¹⁴Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu:

Isa 65.16;Apoc 1.5;Apoc 19.11;Apoc 22.6;Apoc 3.7;Col 1.15;

¹⁵"Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!

Apoc 3.1;

¹⁶Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

¹⁷Pentru că zici: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic", şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,

Osea 12.8;1Cor 4.8;

¹⁸te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi.

Isa 55.1;Mat 13.44;Mat 25.9;2Cor 5.3;Apoc 7.13;Apoc 16.15;Apoc 19.8;

¹⁹Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!

Iov 5.17;Prov 3.11-12;Evr 12.5-6;Iac 1.12;

²⁰Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

Cânt 5.2;Luc 12.37;Ioan 14.23;

²¹Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.

Mat 19.28;Luc 22.30;1Cor 6.2;2Tim 2.12;Apoc 2.26-27;

²²Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul.

Apoc 2.7;

4

¹După aceste lucruri, m-am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: "Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!"

Apoc 1.10;Apoc 11.12;Apoc 1.19;Apoc 22.6;

²Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.

Apoc 1.10;Apoc 17.3;Apoc 21.10;Isa 6.1;Ier 17.12;Ezec 1.26;Ezec 10.1;Dan 7.9;

³Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere.

Ezec 1.28;

⁴Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur.

Apoc 11.16;Apoc 3.4-5;Apoc 6.11;Apoc 7.9-14;Apoc 19.14;Apoc 4.10;

⁵Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Apoc 8.5;Apoc 16.18;Ex 37.23;2Cron 4.20;Ezec 1.31;Zah 4.2;Apoc 1.4;Apoc 3.1;Apoc 5.6;

⁶În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi.

Ex 38.8;Apoc 15.2;Ezec 1.5;Apoc 4.8;

⁷Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară.

Num 2.2;Ezec 1.10;Ezec 10.14;

⁸Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi, şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ziceau fără încetare: "Sfânt, Sfânt, Sfânt, este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!"

Isa 6.2;Apoc 4.6;Isa 6.3;Apoc 1.8;Apoc 1.4;

⁹Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi care este viu în vecii vecilor,

Apoc 1.18;Apoc 5.14;Apoc 15.7;

¹⁰cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie, şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, şi ziceau:

Apoc 5.8-14;Apoc 4.9;Apoc 4.4;

¹¹"Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!"

Apoc 5.12;Gen 1.1;Fapt 17.24;Efes 3.9;Col 1.11;Apoc 10.6;

5

¹Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

Ezec 2.9-10;Isa 29.11;1Dan 2.4;

²Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?"

³Şi nu se găsea nimeni nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.

Apoc 5.13;

⁴Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.

⁵Şi unul din bătrâni mi-a zis: "Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.

Gen 49.9-10;Evr 7.14;Isa 11.1-10;Rom 15.12;Apoc 22.16;Apoc 5.1;Apoc 6.1;

⁶Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

Isa 53.7;Ioan 1.29-36;1Pet 1.19;Apoc 13.8;Apoc 5.9-12;Zah 3.9;Zah 4.10;Apoc 4.5;

⁷El a venit, şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.

Apoc 4.2;

⁸Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

Apoc 4.8-10;Apoc 14.2;Apoc 15.2;Ps 141.2;Apoc 8.3-4;

⁹Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: "Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Ps 40.3;Apoc 14.3;Apoc 4.11;Apoc 5.6;Fapt 20.28;Rom 3.24;1Cor 6.20;1Cor 7.23;Efes 1.7;Col 1.14;Evr 9.12;1Pet 1.18-19;2Pet 2.1;1Ioan 1.7;Apoc 14.4;Dan 4.1;Dan 6.25;Apoc 7.9;Apoc 11.9;Apoc 14.6;

¹⁰Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pământ!"

Ex 19.6;1Pet 2.5-9;Apoc 1.6;Apoc 20.6;Apoc 22.5;

¹¹M-am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

Apoc 4.4-6;Ps 68.17;Dan 7.10;Evr 12.22;

¹²Ei ziceau cu glas tare: "Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!"

Apoc 4.11;

¹³Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: "A Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!"

Filip 2.10;Apoc 5.3;2Cron 29.11;Rom 9.5;Rom 16.27;1Pet 4.11;1Pet 5.11;Apoc 1.6;Apoc 6.16;Apoc 7.10;

¹⁴Şi cele patru făpturi vii ziceau: "Amin!" Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ, şi s-au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Apoc 19.4;Apoc 4.9-10;

6

¹Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: "Vino şi vezi!"

Apoc 5.5-7;Apoc 4.7;

²M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.

Zah 6.3;Apoc 9.11;Ps 45.4-5;Zah 6.11;Apoc 14.14;

³Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicând: "Vino şi vezi."

Apoc 4.7;

⁴Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

Zah 6.2;

⁵Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicând: "Vino şi vezi!" M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mână o cumpănă.

Apoc 4.7;Zah 6.2;

⁶Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: "O măsură de grâu pentru un leu (Greceşte: dinar.). Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!"

Apoc 9.4;

⁷Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: "Vino şi vezi!"

Apoc 4.7;

⁸M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.

Zah 6.3;Ezec 14.21;Lev 26.22;

⁹Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi din pricina mărturisirii, pe care o ţinuseră.

Apoc 8.3;Apoc 9.13;Apoc 14.18;Apoc 20.4;Apoc 1.9;2Tim 1.8;Apoc 12.17;Apoc 19.10;

¹⁰Ei strigau cu glas tare, şi ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?"

Zah 1.12;Apoc 3.7;Apoc 11.18;Apoc 9.2;

¹¹Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă, şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Apoc 3.4-5;Apoc 7.9-14;Evr 11.40;Apoc 14.13;

¹²Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,

Apoc 16.18;Ioel 2.10-31;Ioel 3.15;Mat 24.29;Fapt 2.20;

¹³şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

Apoc 8.10;Apoc 9.1;

¹⁴Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

Ps 102.26;Isa 34.4;Evr 1.12-13;Ier 3.23;Ier 4.24;Apoc 16.20;

¹⁵Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

Isa 2.19;

¹⁶Şi ziceau munţilor şi stâncilor: "Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce stă pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;

Osea 10.8;Luc 23.30;Apoc 9.6;

¹⁷căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?"

Isa 13.6;Ţef 1.14;Apoc 16.14;Ps 76.7;

7

¹După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

Dan 7.2;Apoc 9.4;

²Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

³zicând: "Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!"

Apoc 6.6;Apoc 9.4;Ezec 9.4;Apoc 14.1;Apoc 22.4;

⁴Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.

Apoc 9.16;Apoc 14.1;

⁵Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

⁶din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

⁷din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;

⁸din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

⁹După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

Rom 11.25;Apoc 5.9;Apoc 3.5-18;Apoc 4.4;Apoc 6.11;Apoc 7.14;

¹⁰şi strigau cu glas tare, şi ziceau: "Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!"

Ps 3.8;Isa 43.21;Ier 3.23;Osea 13.14;Apoc 19.1;Apoc 5.13;

¹¹Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

Apoc 4.6;

¹²şi au zis: "Amin." "A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin."

Apoc 5.13-14;

¹³Şi unul din bătrâni a luat cuvântul, şi mi-a zis: "Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?"

Apoc 7.9;

¹⁴"Doamne", i-am răspuns eu, "Tu ştii". Şi el mi-a zis: "Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.

Apoc 6.9;Apoc 17.6;Isa 1.18;Evr 9.14;1Ioan 1.7;Apoc 1.5;Zah 3.3-5;

¹⁵Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce stă pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.

Isa 4.5-6;Apoc 21.3;

¹⁶Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

Isa 49.10;Ps 121.6;Apoc 21.4;

¹⁷Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor."

Ps 23.1;Ps 36.8;Ioan 10.11-14;Isa 25.8;Apoc 21.4;

8

¹Când a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.

Apoc 6.1;

²Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s-au dat şapte trâmbiţe.

Mat 18.10;Luc 1.19;2Cron 29.25-28;

³Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie.

Apoc 5.8;Ex 30.1;Apoc 6.9;

⁴Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor.

Ps 148.2;Luc 1.10;

⁵Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar, şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ.

Apoc 16.18;2Sam 22.8;1Împ 19.11;Fapt 4.31;

⁶Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele.

⁷Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi a venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă.

Ezec 38.22;Apoc 6.2;Ezec 2.13;Apoc 9.4;

⁸Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi a treia parte din mare s-a făcut sânge;

Ier 51.25;Amos 7.4;Apoc 16.3;Ezec 14.19;

⁹şi a treia parte din făpturile, care erau în mare şi aveau viaţă, au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit.

Apoc 16.3;

¹⁰Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor.

Isa 14.12;Apoc 9.1;Apoc 16.4;

¹¹Steaua se chema "Pelin"; şi a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare.

Rut 1.20;Ex 15.23;Ier 9.15;Ier 23.15;

¹²Al patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei, şi noaptea de asemenea.

Isa 13.10;Amos 8.9;

¹³M-am uitat, şi am auzit un vultur, care zbura prin mijlocul cerului, şi zicea cu glas tare: "Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri, care au să mai sune."

Apoc 14.6;Apoc 19.17;Apoc 9.12;Apoc 11.14;

9

¹Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii Adâncului,

Luc 10.18;Apoc 8.10;Luc 8.31;Apoc 9.2-11;Apoc 17.8;Apoc 20.1;

²şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.

Ioel 2.2-10;

³Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pământului.

Ex 10.4;Jud 7.12;Apoc 9.10;

⁴Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.

Apoc 6.6;Apoc 7.3;Apoc 8.7;Ex 12.23;Ezec 9.4;Apoc 7.3;

⁵Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om.

Apoc 9.10;Apoc 11.7;

⁶În acele zile, oamenii vor căuta moartea, şi n-o vor găsi; vor dori să moară, şi moartea va fugi de ei.

Iov 3.21;Isa 12.9;Ier 8.3;Apoc 6.16;

⁷Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele lor semănau cu nişte feţe de oameni.

Ioel 2.4;Naum 3.17;Dan 7.8;

⁸Aveau părul ca părul de femeie, şi dinţii lor erau ca dinţii de lei.

Ioel 1.6;

⁹Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă.

Ioel 2.5-7;

¹⁰Aveau nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni.

Apoc 9.5;

¹¹Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion.

Efes 2.2;Apoc 9.1;

¹²Cea dintâi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea.

Apoc 8.13;

¹³Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,

¹⁴şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: "Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la râul cel mare Eufrat!"

Apoc 16.12;

¹⁵Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

¹⁶Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

Ps 68.17;Dan 7.10;Ezec 38.4;Apoc 7.4;

¹⁷Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

1Cron 12.8;Isa 5.28-29;

¹⁸A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.

¹⁹Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

Isa 9.15;

²⁰Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

Deut 31.29;Lev 17.7;Deut 32.17;Ps 106.37;1Cor 10.20;Ps 115.4;Ps 135.15;Dan 5.23;

²¹Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

Apoc 22.15;

10

¹Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.

Ezec 1.28;Mat 17.2;Apoc 1.16;Apoc 1.15;

²În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ,

Mat 28.18;

³şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Apoc 8.5;

⁴Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: "Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!"

Dan 8.26;Dan 12.4-9;

⁵Şi îngerul, pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer,

Ex 6.8;Dan 12.7;

⁶şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă,

Neem 9.6;Apoc 4.11;Apoc 14.7;Dan 12.7;Apoc 16.17;

⁷ci că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

Apoc 11.15;

⁸Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: "Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pământ!"

Apoc 10.4;

⁹M-am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. "Ia-o", mi-a zis el, "şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea."

Ier 15.16;Ezec 2.8;Ezec 3.1-3;

¹⁰Am luat cărticica din mâna îngerului, şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.

Ezec 3.3;Ezec 2.10;

¹¹Apoi mi-au zis: "Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi."

11

¹Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: "Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.

Ezec 40.3;Zah 2.1;Apoc 21.15;Num 23.18;

²Dar curtea de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni.

Ezec 40.20;Ps 79.1;Luc 21.24;Dan 8.10;Apoc 13.5;

³Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile.

Apoc 20.4;Apoc 19.10;Apoc 12.6;

⁴Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului.

Ps 52.8;Ier 11.16;Zah 4.3-14;

⁵Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta.

2Împ 1.10-12;Ier 1.10;Ier 5.14;Ezec 43.3;Osea 6.5;Num 16.29;

⁶Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor; şi au putere să prefacă apele în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi.

1Împ 17.1;Iac 5.16-17;Ex 7.19;

⁷Când îşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî.

Luc 13.32;Apoc 13.1-11;Apoc 17.8;Apoc 9.2;Dan 7.21;Zah 14.2;

⁸Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă "Sodoma" şi "Egipt", unde a fost răstignit şi Domnul lor.

Apoc 14.8;Apoc 17.1-5;Apoc 18.10;Evr 13.12;Apoc 18.24;

⁹Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt.

Apoc 17.15;Ps 79.2-3;

¹⁰Şi locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor înveseli de ei; şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii pământului.

Apoc 12.12;Apoc 13.8;Est 9.19-22;Apoc 16.10;

¹¹Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi s-au ridicat în picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.

Apoc 11.9;Ezec 37.5;Ezec 37.9-10;Ezec 37.14;

¹²Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: "Suiţi-vă aici!" Şi s-au suit într-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

Isa 14.13;Apoc 12.5;Isa 60.8;Fapt 1.9;2Împ 2.1-7;

¹³În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ, şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi, s-au îngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

Apoc 6.12;Apoc 16.19;Ios 7.19;Apoc 14.7;Apoc 15.4;

¹⁴A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând.

Apoc 8.13;Apoc 9.12;Apoc 15.1;

¹⁵Îngerul, al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor."

Apoc 10.7;Isa 27.13;Apoc 16.17;Apoc 19.6;Apoc 12.10;Dan 2.44;Dan 7.14-27;

¹⁶Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

Apoc 4.4;Apoc 5.8;Apoc 19.4;

¹⁷şi au zis: "Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare, şi ai început să împărăţeşti.

Apoc 1.4-8;Apoc 4.8;Apoc 16.5;Apoc 19.6;

¹⁸Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!"

Apoc 11.2-9;Dan 7.9-10;Apoc 6.10;Apoc 19.5;Apoc 13.10;Apoc 18.6;

¹⁹Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ, şi o grindină mare.

Apoc 15.5-8;Apoc 8.5;Apoc 16.18;Apoc 16.21;

12

¹În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

²Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

Isa 66.7;Gal 4.19;

³În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

Apoc 17.3;Apoc 17.9-10;Apoc 13.1;

⁴Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.

Apoc 9.10-19;Apoc 17.18;Dan 8.10;Apoc 12.2;Ex 1.16;

⁵Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

Ps 2.9;Apoc 2.27;Apoc 19.15;

⁶Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile.

Apoc 12.4;Apoc 11.3;

⁷Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,

Dan 10.13-21;Dan 12.1;Apoc 12.3;Apoc 20.2;

⁸dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.

⁹Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.

Luc 10.18;Ioan 12.31;Gen 3.1-4;Apoc 20.2;Apoc 20.3;Apoc 9.1;

¹⁰Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: "Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Apoc 11.15;Apoc 19.1;Iov 1.9;Iov 2.5;Zah 3.1;

¹¹Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte.

Rom 8.33-37;Rom 16.20;Luc 14.26;

¹²De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

Ps 96.11;Isa 49.13;Apoc 18.20;Apoc 8.13;Apoc 11.10;Apoc 10.6;

¹³Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.

Apoc 12.5;

¹⁴Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de faţa şarpelui.

Ex 19.4;Apoc 12.6;Apoc 17.3;Dan 7.25;Dan 12.7;

¹⁵Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.

Isa 59.19;

¹⁶Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură.

¹⁷Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Gen 3.15;Apoc 11.7;Apoc 13.7;Apoc 14.12;1Cor 2.1;1Ioan 5.10;Apoc 1.2-9;Apoc 6.9;Apoc 20.4;

13

¹Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.

Dan 7.2-7;Apoc 12.3;Apoc 7.3-12;

²Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.

Dan 7.6;Dan 7.5;Dan 7.4;Apoc 12.9;Apoc 16.10;Apoc 12.14;

³Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară.

Apoc 13.12-14;Apoc 17.8;

⁴Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: "Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?"

Apoc 18.18;

⁵I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni.

Dan 7.8;Dan 11.25;Dan 11.36;Apoc 11.2;Apoc 12.6;

⁶Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

Ioan 1.14;Col 2.9;

⁷I s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.

Dan 7.21;Apoc 11.7;Apoc 12.17;Apoc 11.18;Apoc 17.15;

⁸Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat.

Ex 32.32;Dan 12.1;Filip 4.2;Apoc 3.5;Apoc 20.12-15;Apoc 21.27;Apoc 17.8;

⁹Cine are urechi, să audă!

Apoc 2.7;

¹⁰Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

Isa 33.1;Gen 9.6;Mat 26.52;Apoc 14.12;

¹¹Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur.

Apoc 11.7;

¹²Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

Apoc 13.3;

¹³Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor.

Deut 13.1-3;Mat 24.24;2Tes 2.9;Apoc 16.14;1Împ 18.38;2Împ 1.10-12;

¹⁴Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.

Apoc 12.9;Apoc 19.20;2Tes 2.9-10;2Împ 20.7;

¹⁵I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Apoc 16.2;Apoc 19.20;Apoc 20.4;

¹⁶Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte,

Apoc 14.9;Apoc 19.20;Apoc 20.4;

¹⁷şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Apoc 14.12;Apoc 15.2;

¹⁸Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.

Apoc 17.9;Apoc 15.2;Apoc 21.17;

14

¹Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.

Apoc 5.6;Apoc 7.4;Apoc 7.3;Apoc 13.16;

²Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor.

Apoc 1.15;Apoc 19.6;Apoc 5.8;Apoc 5.9;Apoc 15.3;

³Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.

Apoc 14.1;

⁴Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

2Cor 11.2;Apoc 3.4;Apoc 7.15-17;Apoc 17.14;Apoc 5.9;Iac 1.18;

⁵Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Ps 32.2;Ţef 3.13;Efes 5.26;Iuda 24;

⁶Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod.

Apoc 8.13;Efes 3.3-11;Tit 1.2;Apoc 13.7;

⁷El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!"

Apoc 1.18;Apoc 15.4;Neem 9.6;Ps 33.6;Ps 124.8;Ps 146.5-6;Fapt 14.15;Fapt 17.24;

⁸Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!"

Isa 21.9;Ier 51.8;Apoc 18.2;Ier 51.7;Apoc 11.8;Apoc 16.19;Apoc 17.2-5;Apoc 18.3-12;Apoc 19.2;

⁹Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

Apoc 13.14-16;

¹⁰va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.

Ps 75.8;Isa 51.17;Ier 25.15;Apoc 18.6;Apoc 16.19;Apoc 20.10;Apoc 19.20;

¹¹Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Isa 34.10;Apoc 19.3;

¹²Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

Apoc 13.10;Apoc 12.17;

¹³Şi am auzit un glas din cer, care zicea: "Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!" - "Da", zice Duhul; "ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!"

Ecl 4.1-2;Apoc 20.6;1Cor 15.18;1Tes 4.16;2Tes 1.7;Evr 4.9-10;Apoc 6.11;

¹⁴Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită.

Ezec 1.26;Dan 7.13;Apoc 1.13;Apoc 6.2;

¹⁵Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: "Pune secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt."

Apoc 16.17;Ioel 3.13;Mat 13.39;Ier 51.33;Apoc 13.12;

¹⁶Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.

¹⁷Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.

¹⁸Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: "Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi."

Apoc 16.8;Ioel 3.13;

¹⁹Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

Apoc 19.15;

²⁰Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

Isa 63.3;Plân 1.15;Evr 13.12;Apoc 11.8;Apoc 19.14;

15

¹Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu.

Apoc 12.1-3;Apoc 16.1;Apoc 21.9;Apoc 14.10;

²Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.

Apoc 4.6;Apoc 21.18;Mat 3.11;Apoc 13.15-17;Apoc 5.8;Apoc 14.2;

³Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: "Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor!

Ex 15.1;Deut 31.30;Apoc 14.3;Deut 32.4;Ps 111.2;Ps 139.14;Ps 145.17;Osea 14.9;Apoc 16.7;

⁴Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt, şi toate Neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!"

Ex 15.14-16;Ier 10.7;Isa 66.23;

⁵După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul cortului mărturiei.

Num 1.50;Apoc 11.19;

⁶Şi din Templu au ieşit cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâuri de aur.

Apoc 15.1;Ex 28.6-8;Ezec 44.17-18;Apoc 1.13;

⁷Şi una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.

Apoc 4.6;1Tes 1.9;Apoc 4.9;Apoc 10.6;

⁸Şi Templul s-a umplut de fum, din slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.

Ex 40.34;1Împ 8.10;2Cron 5.14;Isa 6.4;2Tes 1.9;

16

¹Şi am auzit un glas tare, care venea din Templu, şi care zicea celor şapte îngeri: "Duceţi-vă, şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!"

Apoc 15.1;Apoc 14.10;Apoc 15.7;

²Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.

Apoc 8.7;Ex 9.9-11;Apoc 13.16-17;Apoc 13.14;

³Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare.

Apoc 8.8;Ex 7.17-20;Apoc 8.9;

⁴Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge.

Apoc 8.10;Ex 7.20;

⁵Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: "Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti Sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.

Apoc 15.3;Apoc 1.4-8;Apoc 4.8;Apoc 11.17;

⁶Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici."

Mat 23.34-35;Apoc 13.15;Apoc 11.18;Apoc 18.20;Isa 49.26;

⁷Şi am auzit altarul zicând: "Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!"

Apoc 15.3;Apoc 13.10;Apoc 14.10;Apoc 19.2;

⁸Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

Apoc 8.12;Apoc 9.17-18;Apoc 14.18;

⁹Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.

Apoc 16.11;Apoc 16.21;Dan 5.22-23;Apoc 9.20;Apoc 11.13;Apoc 14.7;

¹⁰Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere.

Apoc 13.2;Apoc 9.2;Apoc 11.10;

¹¹Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.

Apoc 9.21;Apoc 16.2;Apoc 16.9;

¹²Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraţilor, care au să vină din Răsărit.

Apoc 9.14;Ier 50.38;Ier 51.36;Isa 41.2-25;

¹³Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.

1Ioan 4.1-3;Apoc 12.3-9;Apoc 19.20;Apoc 20.10;

¹⁴Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -

1Tim 4.1;Iac 3.15;2Tes 2.9;Apoc 13.13-14;Apoc 19.20;Luc 2.1;Apoc 17.14;Apoc 19.19;Apoc 20.8;

¹⁵"Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!" -

Mat 24.43;1Tes 5.2;2Pet 3.10;Apoc 3.3;2Cor 5.3;Apoc 3.4-18;

¹⁶Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.

Apoc 19.19;

¹⁷Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: "S-a isprăvit!"

Apoc 21.6;

¹⁸Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.

Apoc 4.5;Apoc 8.5;Apoc 11.19;Apoc 11.13;Dan 12.1;

¹⁹Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.

Apoc 14.8;Apoc 17.18;Apoc 18.5;Isa 51.17-22;Ier 25.15-16;Apoc 14.10;

²⁰Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.

Apoc 6.14;

²¹O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare.

Apoc 11.19;Apoc 16.9-11;Ex 9.23-25;

17

¹Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine, şi mi-a zis: "Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care stă pe ape mari.

Apoc 21.9;Apoc 16.19;Apoc 18.16-19;Naum 3.4;Apoc 19.2;Ier 51.13;Apoc 17.15;

²Cu ea au curvit împăraţii pământului; şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!"

Apoc 18.3;Ier 51.7;Apoc 14.8;Apoc 18.3;

³Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne.

Apoc 12.6-14;Apoc 12.3;Apoc 13.1;Apoc 17.9;Apoc 17.12;

⁴Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.

Apoc 18.12-16;Dan 11.38;Ier 51.7;Apoc 18.6;Apoc 14.8;

⁵Pe frunte purta scris un nume, o taină: "Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului."

2Tes 2.7;Apoc 11.8;Apoc 14.8;Apoc 16.10;Apoc 18.2-21;Apoc 18.9;Apoc 19.2;

⁶Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.

Apoc 18.24;Apoc 13.15;Apoc 16.6;Apoc 6.9-10;Apoc 12.11;

⁷Şi îngerul mi-a zis: "De ce te miri?" Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne.

⁸Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. -

Apoc 11.7;Apoc 13.1;Apoc 13.10;Apoc 17.11;Apoc 13.3;Apoc 13.8;

⁹Aici este mintea plină de înţelepciune. - Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care stă femeia.

Apoc 13.18;Apoc 13.1;

¹⁰Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme.

¹¹Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte, şi merge la pierzare.

Apoc 17.8;

¹²Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.

Dan 7.20;Zah 1.18-21;Apoc 13.1;

¹³Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

¹⁴Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.

Apoc 16.14;Apoc 19.19;Deut 10.17;1Tim 6.15;Apoc 19.16;Ier 50.44-45;Apoc 14.4;

¹⁵Apoi mi-a zis: "Apele, pe care le-ai văzut, pe care stă curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.

Isa 8.7;Apoc 17.1;Apoc 13.7;

¹⁶Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde cu foc.

Ier 50.41-42;Apoc 16.12;Ezec 16.37-44;Apoc 18.16;Apoc 18.8;

¹⁷Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.

2Tes 2.11;Apoc 10.7;

¹⁸Şi femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului."

Apoc 16.19;Apoc 12.4;

18

¹După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.

Apoc 17.1;Ezec 43.2;

²El a strigat cu glas tare, şi a zis: "A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

Isa 13.19;Isa 21.9;Ier 51.8;Apoc 14.8;Isa 13.21;Isa 21.8;Isa 34.14;Ier 50.39;Ier 51.37;Isa 14.23;Isa 34.11;Marc 5.2-3;

³pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei."

Apoc 14.8;Apoc 17.2;Apoc 18.11-15;Isa 47.15;

⁴Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Isa 48.20;Isa 52.11;Ier 50.8;Ier 51.6-45;2Cor 6.17;

⁵Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Gen 18.20-21;Ier 51.9;Iona 1.2;Apoc 16.19;

⁶Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea, şi întoarceţi-i de două oricât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!"

Ps 137.8;Ier 50.15-19;Ier 51.24-49;2Tim 4.14;Apoc 13.10;Apoc 14.10;Apoc 16.19;

⁷Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: "Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!"

Ezec 28.2;Isa 47.7-8;Ţef 2.15;

⁸Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Isa 47.9;Apoc 18.10;Apoc 17.16;Ier 50.34;Apoc 11.17;

⁹Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.

Ezec 26.16-17;Apoc 17.2;Apoc 18.3;Ier 50.46;Apoc 18.18;Apoc 19.3;

¹⁰Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: "Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!" -

Isa 21.9;Apoc 14.8;Apoc 18.17-19;

¹¹Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

Ezec 27.27-36;Apoc 18.3;

¹²marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

Apoc 17.4;

¹³nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

Ezec 27.13;

¹⁴Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, şi nu le vei mai găsi.

¹⁵Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui,

Apoc 18.3;Apoc 18.11;

¹⁶şi vor zice: "Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

Apoc 17.4;

¹⁷Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!" - Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau departe;

Apoc 18.10;Isa 23.14;Ezec 27.29;

¹⁸şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: "Care cetate era ca cetatea cea mare?"

Ezec 27.30-31;Apoc 18.9;Apoc 13.4;

¹⁹Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!"

Ios 7.6;1Sam 4.12;Iov 2.12;Ezec 27.30;Apoc 18.8;

²⁰"Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi proorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate, şi a judecat-o."

Isa 44.23;Isa 49.13;Ier 51.48;Luc 11.49-50;Apoc 19.2;

²¹Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare, şi a zis: "Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

Ier 51.64;Apoc 12.8;Apoc 16.20;

²²Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de alăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine nici un meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

Isa 24.8;Ier 7.34-16.9;Ier 25.10;Ezec 26.13;

²³Lumina lămpii nu va mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, - pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta,

Ier 25.10;Ier 7.34;Ier 16.9;Ier 25.10;Ier 33.11;Isa 23.8;2Împ 9.22;Naum 3.4;Apoc 17.2-5;

²⁴şi pentru că acolo a fost găsit sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ."

Apoc 17.6;Ier 51.49;

19

¹După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!

Apoc 11.15;Apoc 4.11;Apoc 7.10-12;Apoc 12.10;

²Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei."

Apoc 15.3;Apoc 16.7;Deut 32.43;Apoc 6.10;Apoc 18.20;

³Şi au zis a doua oară: "Aleluia!... Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!"

Isa 34.10;Apoc 14.11;Apoc 8.9-18;

⁴Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: "Amin! Aleluia!"

Apoc 4.4-10;Apoc 5.14;1Cron 16.36;Neem 5.13;Neem 8.6;Apoc 5.14;

⁵Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: "Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!"

Ps 134.1;Ps 135.1;Apoc 11.18;Apoc 20.12;

⁶Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: "Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.

Ezec 1.24;Ezec 43.2;Apoc 14.2;Apoc 11.15-17;Apoc 12.10;Apoc 21.22;

⁷Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit,