EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A LUI IACOV

1

¹Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: sănătate!

Fapt 12.17;Fapt 15.13;Gal 1.19;Gal 2.9;Iuda 1;Tit 1.1;Fapt 26.7;Deut 32.26;Ioan 7.35;Fapt 2.5;Fapt 8.1;1Pet 1.1;

²Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,

Mat 5.12;Fapt 5.41;Evr 10.34;1Pet 4.13-16;1Pet 1.6;

³ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

Rom 5.3;

⁴Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

⁵Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

1Împ 3.9-12;Prov 2.3;Mat 7.7;Mat 21.22;Marc 11.24;Luc 11.9;Ioan 14.13;Ioan 15.7;Ioan 16.23;Ier 29.12;1Ioan 5.14-15;

⁶Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

Marc 11.24;1Tim 2.8;

⁷Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

⁸căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Iac 4.8;

⁹Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui.

¹⁰Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii.

Iov 14.2;Ps 37.2;Ps 90.5-6;Ps 102.11;Ps 103.15;Isa 40.6;1Cor 7.31;Iac 4.14;1Pet 1.24;1Ioan 2.17;

¹¹Răsare soarele cu căldura lui arzătoare, şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere: aşa se va vesteji bogatul în umbletele lui.

¹²Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Iov 5.17;Prov 3.11-12;Evr 12.5;Apoc 3.19;1Cor 9.25;2Tim 4.8;Iac 2.5;1Pet 5.4;Apoc 2.10;Mat 10.22;Mat 19.28-29;Iac 2.5;

¹³Nimeni, când este ispitit, să nu zică: "Sunt ispitit de Dumnezeu". Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

¹⁴Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.

¹⁵Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Iov 15.35;Ps 7.44;Rom 6.21-23;

¹⁶Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:

¹⁷orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Ioan 3.27;1Cor 4.7;Num 23.19;1Sam 15.29;Mal 3.6;Rom 11.29;

¹⁸El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.

Ioan 1.13;Ioan 3.3;1Cor 4.15;1Pet 1.23;Efes 1.12;Ier 2.3;Apoc 14.4;

¹⁹Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;

Ecl 5.1;Prov 10.19;Prov 17.27;Ecl 5.2;Prov 14.17;Prov 16.32;Ecl 7.9;

²⁰căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.

²¹De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.

Col 3.8;1Pet 2.1;Fapt 13.26;Rom 1.16;1Cor 15.2;Efes 1.13;Tit 2.11;Evr 2.3;1Pet 1.9;

²²Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

Mat 7.21;Luc 6.46;Luc 11.28;Rom 2.13;1Ioan 3.7;

²³Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;

Luc 6.47;Iac 2.14;

²⁴şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

²⁵Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

2Cor 3.18;Iac 2.12;Ioan 13.17;

²⁶Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

Ps 34.13;Ps 39.1;1Pet 3.10;

²⁷Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

Isa 1.16-17;Isa 58.6-7;Mat 25.36;Rom 12.2;Iac 4.4;1Ioan 5.18;

2

¹Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.

1Cor 2.8;Lev 19.15;Deut 1.17;Deut 16.19;Prov 24.23;Prov 28.21;Mat 22.16;Iac 2.9;Iuda 16;

²Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

³şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: "Tu şezi în locul acesta bun!" Şi apoi ziceţi săracului: "Tu stai colo în picioare!" Sau: "Şezi jos la picioarele mele!"

⁴Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?

⁵Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?

Ioan 7.48;1Cor 1.26-28;Luc 12.21;1Tim 6.18;Apoc 2.9;Ex 20.6;1Sam 2.30;Prov 8.17;Mat 5.3;Luc 6.20;Luc 12.32;1Cor 2.9;2Tim 4.8;Iac 1.12;

⁶Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?

1Cor 11.22;Fapt 13.50;Fapt 17.6;Fapt 18.12;Iac 5.6;

⁷Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?

⁸Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi.

Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.8-9;Gal 5.14;Gal 6.2;

⁹Dar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

Iac 2.1;

¹⁰Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Deut 27.26;Mat 5.19;Gal 3.10;

¹¹Căci, Cel ce a zis: "Să nu preacurveşti", a zis şi: "Să nu ucizi". Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

Ex 20.13-14;

¹²Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

Iac 1.25;

¹³căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

Iov 22.6;Prov 21.13;Mat 6.15;Mat 18.35;Mat 25.41-42;Ioan 4.17-18;

¹⁴Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?

Mat 7.26;Iac 1.23;

¹⁵Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

Iov 31.19-20;Luc 3.11;

¹⁶şi unul dintre voi le zice: "Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!" fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

1Ioan 3.18;

¹⁷Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.

¹⁸Dar va zice cineva: "Tu ai credinţa, şi eu am faptele." "Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele."

Iac 3.13;

¹⁹Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

Mat 8.29;Marc 1.24;Marc 5.7;Luc 4.34;Fapt 16.17-19.15;

²⁰Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?

²¹Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

Gen 22.9-12;

²²Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.

Evr 11.12;

²³Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire"; şi el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu."

Gen 15.6;Rom 4.3;Gal 3.6;2Cron 20.7;Isa 41.8;

²⁴Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

²⁵Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?

Ios 2.1;Evr 11.31;

²⁶După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.

3

¹Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

Mat 23.8-10;Rom 2.20-21;1Pet 5.3;Luc 6.37;

²Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.

1Împ 8.46;2Cron 6.36;Prov 20.9;Ecl 7.20;1Ioan 1.8;Ps 34.13;Iac 1.26;1Pet 3.10;Mat 12.37;

³De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.

Ps 32.9;

⁴Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.

⁵Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

Prov 12.18;Prov 15.2;Ps 12.3;Ps 73.8-9;

⁶Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Prov 16.27;Mat 15.11-18.19-20;Marc 7.15-23;

⁷Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,

⁸dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

Ps 140.3;

⁹Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

Gen 1.26;Gen 5.1;Gen 9.6;

¹⁰Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

¹¹Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?

¹²Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

¹³Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!

Gal 6.4;Iac 2.18;Iac 1.21;

¹⁴Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

Rom 13.13;Rom 2.17-23;

¹⁵Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.

Filip 3.19;Iac 1.17;

¹⁶Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

1Cor 3.3;Gal 5.20;

¹⁷Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

1Cor 2.6-7;Rom 12.9;1Pet 1.22;1Pet 2.1;1Ioan 3.18;

¹⁸Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.

Prov 11.18;Osea 10.12;Mat 5.9;Filip 1.11;Evr 12.11;

4

¹De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?

Rom 7.23;Gal 5.17;1Pet 2.11;

²Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

³Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

Iov 27.9;Iov 35.12;Ps 18.41;Prov 1.28;Isa 1.15;Ier 11.11;Mic 3.4;Zah 7.13;Ps 66.18;1Ioan 3.22;1Ioan 5.14;

⁴Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

Ps 73.27;1Ioan 2.15;Ioan 15.19;Ioan 17.14;Gal 1.10;

⁵Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine.

Gen 6.5;Gen 8.21;Num 11.29;Prov 21.10;

⁶Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: "Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi."

Iov 22.29;Ps 138.6;Prov 3.34;Prov 29.23;Mat 23.12;Luc 1.52;Luc 14.11;Luc 18.14;1Pet 5.5;

⁷Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Efes 4.27;Efes 6.11;1Pet 5.9;

⁸Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!

2Cron 15.2;Isa 1.16;1Pet 1.22;1Ioan 3.3;Iac 1.8;

⁹Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:

Mat 5.4;

¹⁰Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Iov 22.29;Mat 13.12;Luc 14.11;Luc 18.14;1Pet 5.6;

¹¹Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător.

Efes 4.31;1Pet 2.1;Mat 7.1;Luc 6.37;Rom 2.1;1Cor 4.5;

¹²Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?

Mat 10.28;Rom 14.4-13;

¹³Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: "Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom câştiga!"

Prov 27.1;Luc 12.18;

¹⁴Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. -

Iov 7.7;Ps 102.3;Iac 1.10;1Pet 1.24;1Ioan 2.17;

¹⁵Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: "Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru."

Fapt 18.21;1Cor 4.19;1Cor 16.7;Evr 6.3;

¹⁶Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.

1Cor 5.6;

¹⁷Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!

Luc 12.47;Ioan 9.41;Ioan 15.22;Rom 1.20-32;Rom 2.17-23;

5

¹Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi.

Prov 11.28;Luc 6.24;1Tim 6.9;

²Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii.

Iov 13.28;Mat 6.20;Iac 2.2;

³Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!

Rom 2.5;

⁴Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, şi pe care le-aţi oprit-o, prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor.

Luc 19.13;Iov 24.10-11;Ier 22.13;Mal 3.5;Deut 24.15;

⁵Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.

Iov 21.13;Amos 6.1-4;Luc 16.19-25;1Tim 5.6;

⁶Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!

Iac 2.6;

⁷Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

Deut 11.14;Ier 5.24;Osea 6.3;Ioel 2.23;Zah 10.1;

⁸Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

Filip 4.5;Evr 10.25-37;1Pet 4.7;

⁹Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

Iac 4.11;Mat 24.33;1Cor 4.5;

¹⁰Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.

Mat 5.12;Evr 11.35;

¹¹Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

Ps 94.12;Mat 5.10-11;Mat 10.22;Iov 1.21-22;Iov 2.10;Iov 42.10;Num 14.18;Ps 103.8;

¹²Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci "da" al vostru să fie "da"; şi "nu" să fie "nu", ca să nu cădeţi sub judecată.

Mat 5.34;

¹³Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

Efes 5.19;Col 3.16;

¹⁴Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (sau: bătrânii) bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Marc 6.13;Marc 16.18;

¹⁵Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Isa 33.24;Mat 9.2;

¹⁶Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Gen 20.17;Num 11.2;Deut 9.18-20;Ios 10.12;1Sam 12.18;1Împ 13.6;2Împ 4.33;2Împ 19.15-20;2Împ 20.2;Ps 10.17;Ps 34.15;Ps 145.18;Prov 15.29;Prov 28.9;Ioan 9.31;1Ioan 3.22;

¹⁷Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.

Fapt 14.15;1Împ 17.1;Luc 4.25;

¹⁸Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.

1Împ 18.42-45;

¹⁹Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,

Mat 18.15;

²⁰să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

Rom 11.14;1Cor 9.22;1Tim 4.16;Prov 10.12;1Pet 4.8;