EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE ROMANI

¹⁶Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului;

Ps 40.9-10;Marc 8.38;2Tim 1.8;1Cor 1.18;1Cor 15.2;Luc 2.30-32;Luc 24.47;Fapt 3.26;Fapt 13.26-46;Rom 2.9;

¹⁷deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: "Cel neprihănit va trăi prin credinţă."

Rom 3.21;Hab 2.4;Ioan 3.36;Gal 3.11;Filip 3.9;Evr 10.38;

Starea de păcat a omenirii.

¹⁸Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor.

Fapt 17.30;Efes 5.6;Col 3.6;

¹⁹Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

Fapt 14.17;Ioa 1.9;

²⁰În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

Ps 19.1;Fapt 14.17;Fapt 17.27;

²¹fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

2Împ 17.15;Ier 2.5;Efes 4.17-18;

²²S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;

Ier 10.14;

²³şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

Deut 4.16;Ps 106.20;Isa 40.18-25;Ier 2.11;Ezec 8.10;Fapt 17.29;

²⁴De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile;

Ps 81.12;Fapt 7.42;Efes 4.18-19;2Tes 2.11-12;1Cor 6.18;1Tes 4.4;1Pet 4.3;Lev 18.22;

²⁵căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

1Tes 1.9;1Ioan 5.20;Isa 44.20;Ier 10.14;Ier 13.25;Amos 2.4;

²⁶Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii;

Lev 18.22-23;Efes 5.12;Iuda 10;

²⁷tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

²⁸Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.

Efes 5.4;

²⁹Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,

³⁰bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi,

³¹fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.

³²Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Rom 2.2;Rom 6.21;Ps 50.18;Osea 7.3;

Nepocăinţa Iudeilor.

2

¹Aşadar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.

Rom 1.20;2Sam 12.5-7;Mat 7.1-2;Ioan 8.9;

²Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.

³Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

⁴Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?

Rom 9.23;Efes 1.7;Efes 2.4-7;Rom 3.25;Ex 34.6;Isa 30.18;2Pet 3.9-15;

⁵Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,

Deut 32.34;Iac 5.3;

⁶care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Iov 34.11;Ps 62.12;Prov 24.12;Ier 17.10;Ier 32.19;Mat 16.27;Rom 14.12;1Cor 3.8;2Cor 5.10;Apoc 2.23;Apoc 20.12;Apoc 22.12;

⁷Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

⁸şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.

Iov 24.13;Rom 1.18;2Tes 1.8;

⁹Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Amos 3.2;Luc 12.47-48;1Pet 4.17;

¹⁰Slavă, cinste şi pace va veni însă peste oricine face binele: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.

1Pet 1.7;

¹¹Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Deut 10.17;2Cron 19.7;Iov 34.19;Fapt 10.34;Gal 2.6;Efes 6.9;Col 3.25;1Pet 1.17;

¹²Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege.

¹³Pentru că nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.

Mat 7.21;Iac 1.22-25;1Ioan 3.7;

¹⁴Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;

¹⁵şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

¹⁶Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Ecl 12.14;Mat 25.31;Ioan 12.48;Rom 3.6;1Cor 4.5;Apoc 20.12;Ioan 5.22;Fapt 10.42;Fapt 17.31;2Tim 4.1-8;1Pet 4.5;Rom 16.25;1Tim 1.11;2Tim 2.8;

Iudeii nu se pot dezvinovăţi.

¹⁷Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

Mat 3.9;Ioan 8.33;Rom 9.6-7;2Cor 11.22;Mic 3.11;Rom 9.4;Isa 45.25;Isa 48.2;Ioan 8.41;

¹⁸care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege;

Deut 4.8;Ps 147.19-20;Filip 1.10;

¹⁹tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric,

Mat 15.14;Mat 23.16-24;Ioan 9.34-41;

²⁰povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; -

Rom 6.17;2Tim 1.13;2Tim 3.5;

²¹tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: "Să nu furi", furi?

²²Tu care zici: "Să nu preacurveşti", preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?

Ps 50.16;Mat 23.3;Mal 3.8;

²³Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

Rom 2.17;

²⁴Căci "din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri", după cum este scris.

2Sam 12.14;Isa 52.5;Ezec 36.20-23;

Adevărata tăiere împrejur.

²⁵Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

Gal 5.3;

²⁶Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

Fapt 10.34-35;

²⁷Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur?

Mat 12.41-42;

²⁸Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

Mat 3.9;Ioan 8.39;Rom 9.6-7;Gal 6.15;Apoc 2.9;

²⁹Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

1Pet 3.4;Filip 3.3;Col 2.11;Rom 7.6;2Cor 3.6;1Cor 4.5;2Cor 10.18;1Tes 2.4;

Întâietatea Iudeului.

3

¹Care este deci întâietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?

²Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu.

Deut 4.7-8;Ps 147.19-20;Rom 2.18;Rom 9.4;

³Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?

Rom 10.16;Evr 4.2;Num 23.19;Rom 9.6;Rom 11.29;2Tim 2.13;

⁴Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: "Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat."

Iov 40.8;Ioan 3.33;Ps 62.9;Ps 116.11;Ps 51.4;

⁵Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)

Rom 6.19;Gal 3.15;

⁶Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

Gen 18.25;Iov 8.3;Iov 34.17;

⁷Şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?

⁸Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Rom 5.20;Rom 6.1-15;

Iudeii şi Neamurile sunt la fel.

⁹Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat,

Rom 3.23;Gal 3.22;

¹⁰după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.

¹¹Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

Ps 14.1-3;Ps 53.1;

¹²Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

¹³Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă;

Ps 5.9;Ier 5.16;Ps 140.3;

¹⁴gura le este plină de blestem şi de amărăciune;

Ps 10.7;

¹⁵au picioarele grabnice să verse sânge;

Prov 1.16;Isa 59.7-8;

¹⁶prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor;

¹⁷nu cunosc calea păcii;

¹⁸frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor."

Ps 36.1;

¹⁹Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

Ioan 10.34;Ioan 15.25;Iov 5.16;Ps 107.42;Ezec 16.63;Rom 1.20;Rom 2.1;Rom 2.2;Rom 3.9-23;

²⁰Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

Ps 143.2;Fapt 13.39;Gal 2.16;Gal 3.11;Efes 2.8-9;Tit 3.5;Rom 7.7;

Iertarea prin credinţă.

²¹Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi proorocii -

Fapt 15.11;Rom 1.17;Filip 3.9;Evr 11.4;Ioan 5.46;Fapt 26.22;Rom 1.2;1Pet 1.10;

²²şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.

Rom Cap 4;Rom 10.12;Gal 3.28;Col 3.11;

²³Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.

Rom 3.9;Rom 11.32;Gal 3.22;

²⁴Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

Rom 4.16;Efes 2.8;Tit 3.5-7;Mat 20.28;Efes 1.7;Col 1.11;1Tim 2.6;Evr 9.12;1Pet 1.18-19;

²⁵Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

Lev 16.15;1Ioan 2.2;1Ioan 4.10;Col 1.20;Fapt 13.38-39;1Tim 1.15;Fapt 17.30;Evr 9.15;

²⁶pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

²⁷Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.

Rom 2.17-23;Rom 4.2;1Cor 1.29-31;Efes 2.9;

²⁸Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.

Fapt 13.38-39;Rom 3.20-22;Rom 8.3;Gal 2.16;

²⁹Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;

³⁰deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.

Rom 10.12-13;Gal 3.8-28;

Pilda lui Avraam.

³¹Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

4

¹Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?

Isa 51.2;Mat 3.9;Ioan 8.33-39;2Cor 11.22;

²Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

Rom 3.20-28;

³Căci ce zice Scriptura? "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire."

Gen 15.6;Gal 3.6;Iac 2.23;

⁴Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

Rom 11.6;

⁵pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

Ios 24.2;

⁶Tot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.

⁷"Ferice", zice el, "de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite!

Ps 32.1-2;

⁸Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!"

⁹Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa "i-a fost socotită ca neprihănire."

¹⁰Dar cum i-a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.

¹¹Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;

Gen 17.10;Luc 19.9;Rom 4.12-16;Gal 3.7;

¹²şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.

Moştenirea vine prin credinţă.

¹³În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.

Gen 17.4;Gal 3.29;

¹⁴Căci, dacă moştenitori sunt cei ce se ţin de Lege, credinţa este zadarnică, şi făgăduinţa este nimicită;

Gal 3.18;

¹⁵pentru că Legea aduce mânie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

Rom 3.20;Rom 5.13-20;Rom 7.8-11;1Cor 15.56;2Cor 3.7-9;Gal 3.10-19;1Ioan 3.4;

¹⁶De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

Rom 3.24;Gal 3.22;Isa 51.2;Rom 9.8;

¹⁷după cum este scris: "Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri." El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morţii, şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.

Gen 17.5;Rom 8.11;Efes 2.1-5;Rom 9.26;1Cor 1.28;1Pet 2.10;

¹⁸Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: "Aşa va fi sămânţa ta."

Gen 15.5;

¹⁹Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, - avea aproape o sută de ani, - nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

Gen 17.17;Gen 18.11;Evr 11.11-12;

²⁰El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

²¹deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

Ps 115.3;Luc 1.37-45;Evr 11.19;

²²De aceea credinţa aceasta "i-a fost socotită ca neprihănire."

²³Dar nu numai pentru el este scris că "i-a fost socotită ca neprihănire";

Rom 15.4;1Cor 10.6-11;

²⁴ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

Fapt 2.24;Fapt 13.30;

²⁵care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Isa 53.5-6;Rom 3.25;Rom 5.6;Rom 8.32;2Cor 5.21;Gal 1.4;Evr 9.28;1Pet 2.24;1Pet 3.18;1Cor 15.17;1Pet 1.21;

Roadele acestui fapt.

5

¹Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Isa 32.17;Ioan 16.33;Rom 3.28-30;Efes 2.14;Col 1.20;Ioan 10.9;Ioan 14.6;Efes 2.18;Efes 3.12;Evr 10.19;

²Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.

1Cor 15.1;Evr 3.6;

³Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,

Mat 5.11-12;Fapt 5.41;2Cor 12.10;Filp 2.17;Iac 1.2-12;1Pet 3.14;Iac 1.3;

⁴răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.

Iac 1.12;

⁵Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

Filip 1.20;2Cor 1.22;Gal 4.6;Efes 1.13-14;

⁶Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi.

Rom 4.25;Rom 5.8;

⁷Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară.

⁸Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Ioan 15.13;1Pet 3.18;1Ioan 3.16;1Ioan 4.9-10;

⁹Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.

Rom 3.25;Efes 2.13;Evr 9.14;1Ioan 1.7;Rom 1.18;1Tes 1.10;

¹⁰Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.

Rom 8.32;2Cor 5.18-19;Efes 2.16;Col 1.20-21;Ioan 5.26;Ioan 14.19;2Cor 4.10-11;

¹¹Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.

Rom 2.17;Rom 3.29-30;Gal 4.9;

Păcatul şi harul.

¹²De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...

Gen 3.6;1Cor 15.21;Gen 2.17;Rom 6.23;1Cor 15.21;

¹³(Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.

Rom 4.15;1Ioan 3.4;

¹⁴Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.

1Cor 15.21-45;

¹⁵Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi.

Isa 53.11;Mat 20.28;Mat 26.28;

¹⁶Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit; căci judecata venită de la unul, a adus osânda; dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.

¹⁷Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)

¹⁸...Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.

Ioan 12.32;Evr 2.9;

¹⁹Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

²⁰Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;

Ioan 15.22;Rom 3.20;Rom 4.15;Rom 7.8;Gal 3.19-23;Luc 7.47;1Tim 1.14;

²¹pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Harul ne izbăveşte de stăpânirea păcatului.

6

¹Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?

Rom 3.8;Rom 6.15;

²Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

Rom 6.11;Rom 7.4;Gal 2.19;Gal 6.14;Col 3.3;1Pet 2.24;

³Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?

Gal 3.27;1Cor 15.29;

⁴Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Col 2.12;Rom 8.11;1Cor 6.14;2Cor 13.4;Ioan 2.11;Ioan 11.40;Gal 6.15;Efes 4.22-24;Col 3.10;

⁵În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Filip 3.10-11;

⁶Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

Gal 2.20;Gal 5.24;Gal 6.14;Efes 4.22;Col 3.5-9;Col 2.11;

⁷căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

1Pet 4.1;

⁸Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

2Tim 2.11;

⁹întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.

Apoc 1.18;

¹⁰Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

Evr 9.27-28;Luc 20.38;

¹¹Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Rom 6.2;Gal 2.19;

¹²Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Ps 19.13;Ps 119.133;

¹³Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Rom 7.5;Col 3.5;Iac 4.1;Rom 12.1;1Pet 2.24;1Pet 4.2;

¹⁴Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Rom 7.4-6;Rom 8.2;Gal 5.18;

Harul nu îndreptăţeşte păcatul.

¹⁵Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege ci sub har? Nicidecum.

1Cor 9.21;

¹⁶Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Mat 6.24;Ioan 8.34;2Pet 2.19;

¹⁷Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit-o.

2Tim 1.13;

¹⁸Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. -

Ioan 8.32;1Cor 7.22;Gal 5.1;1Pet 2.16;

¹⁹Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

²⁰Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

Ioan 8.34;

²¹Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea.

Rom 7.5;Rom 1.32;

²²Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţa veşnică.

Ioan 8.32;

²³Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Gen 2.17;Rom 5.12;Iac 1.15;Rom 2.7;Rom 5.17-21;1Pet 1.4;

Creştinul izbăvit de Lege.

7

¹Nu ştiţi, fraţilor, - căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea - că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?

²Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.

1Cor 7.39;Mat 5.32;

³Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.

⁴Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.

Rom 8.2;Gal 2.19;Gal 5.18;Efes 2.15;Col 2.14;Gal 5.22;

⁵Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.

Rom 6.13;Rom 6.21;Gal 5.19;Iac 1.15;

⁶Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.

Rom 2.29;2Cor 3.6;

Legea dă cunoştinţa păcatului.

⁷Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "Să nu pofteşti!"

Rom 3.20;Ex 20.17;Deut 5.21;Fapt 20.33;Rom 13.9;

⁸Apoi păcatul a luat prilejul, şi a făcut să se nască în mine prin porunca tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.

Rom 4.15;Rom 5.20;

⁹Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.

1Cor 15.56;

¹⁰Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.

Lev 18.5;Ezec 20.11-21;2Cor 3.7;

¹¹Pentru că păcatul a luat prilejul prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi, porunca aceasta m-a lovit cu moartea.

¹²Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.

Ps 19.8;Ps 119.38-137;1Tim 1.8;

¹³Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Lupta firii pământeşti împotriva duhului.

¹⁴Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

1Împ 21.20-25;2Împ 17.17;

¹⁵Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

Gal 5.17;

¹⁶Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

¹⁷Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

¹⁸Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

Gen 6.5;Gen 8.21;

¹⁹Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!

²⁰Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

²¹Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

²²Fiindcă, după omul dinăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;

Ps 1.2;2Cor 4.16;Efes 3.16;Col 3.9-10;

²³dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.

Gal 5.17;Rom 6.13-19;

²⁴O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?...

²⁵Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii păcatului.

1Cor 15.57;

Creştinul trăieşte după Duh.

8

¹Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Rom 8.4;Gal 5.16-25;

²În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

Ioan 8.36;Rom 6.18-22;Gal 2.19;Gal 5.1;1Cor 15.45;2Cor 3.6;Rom 7.24-25;

³Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e "firea pământească".) o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,

Fapt 13.39;Rom 3.20;Evr 7.18-19;Evr 10.1-14;2Cor 5.21;Gal 3.13;

⁴pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Rom 8.1;

⁵În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.

Ioan 3.6;1Cor 2.14;Gal 5.22-25;

⁶Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Rom 6.21;Rom 8.13;Gal 6.8;

⁷Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

Iac 4.4;1Cor 2.14;

⁸Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

⁹Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

1Cor 3.16;1Cor 6.19;Ioan 3.34;Gal 4.6;Filip 1.19;1Pet 1.11;

¹⁰Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

¹¹Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.

Fapt 2.24;Rom 6.4-5;1Cor 6.14;2Cor 4.14;Efes 2.5;

Creştinul trăieşte în aşteptarea mântuirii.

¹²Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

Rom 6.7-14;

¹³Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

Rom 8.6;Gal 6.8;Efes 4.22;Col 3.5;

¹⁴Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

Gal 5.18;

¹⁵Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: "Ava! adică: Tată!"

1Cor 2.12;Evr 2.15;2Tim 1.7;1Ioan 4.18;Isa 56.6;Gal 4.5-6;Marc 14.36;

¹⁶Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

2Cor 1.22;2Cor 5.5;Efes 1.13;Efes 4.30;

¹⁷Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

Fapt 26.18;Gal 4.7;Fapt 14.22;Filip 1.29;2Tim 2.11-12;

¹⁸Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

2Cor 4.17;1Pet 1.6-7;1Pet 4.13;

¹⁹De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

2Pet 3.13;1Ioan 3.2;Gen 3.19;

²⁰Căci firea a fost supusă deşertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejdea însă,

Rom 8.22;

²¹că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

²²Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

Ier 12.11;

²³Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

2Cor 5.5;Efes 1.14;2Cor 5.2-4;Luc 20.36;Luc 21.28;Efes 4.30;

²⁴Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?

2Cor 5.7;Evr 11.1;

²⁵Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

²⁶Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Mat 20.22;Iac 4.3;Zah 12.10;Efes 6.18;

²⁷Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

1Cron 28.9;Ps 7.9;Prov 17.3;Ier 11.20;Ier 17.10;Ier 20.12;Fapt 1.24;1Tes 2.4;Apoc 2.23;1Ioan 5.14;

Pe creştin nimic nu-l poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu.

²⁸De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Rom 9.11-24;2Tim 1.9;

²⁹Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

Ex 33.12-17;Ps 1.6;Ier 1.5;Mat 7.23;Rom 11.2;2Tim 2.19;1Pet 1.2;Efes 1.5-11;Ioan 17.22;2Cor 3.18;Filip 3.21;1Ioan 3.2;Col 1.15-18;Evr 1.6;Apoc 1.5;

³⁰Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Rom 1.6;Rom 9.24;Efes 4.4;Evr 9.15;1Pet 2.9;1Cor 6.11;Ioan 17.22;Efes 2.6;

³¹Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

³²El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

Rom 5.6-10;Rom 4.25;

³³Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!

Isa 50.8-9;Apoc 12.10-11;

³⁴Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

Iov 34.29;Marc 16.19;Col 3.1;Evr 1.3;Evr 8.1;Evr 12.2;1Pet 3.22;Evr 7.25;Evr 9.24;1Ioan 2.1;

³⁵Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

³⁶După cum este scris: "Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat."

Ps 44.22;1Cor 15.30-31;2Cor 4.11;

³⁷Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

1Cor 15.57;2Cor 2.14;1Ioan 4.4;1Ioan 5.4-5;Apoc 12.11;

³⁸Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

Efes 1.21;Efes 6.12;Col 1.16;Col 2.25;1Pet 3.22;

³⁹nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Pavel şi mântuirea Israeliţilor.

9

¹Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor,

Rom 1.9;2Cor 1.23;2Cor 11.31;2Cor 12.19;Gal 1.20;Filip 1.8;1Tim 2.7;

²că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă.

Rom 10.1;

³Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti.

Ex 32.32;

⁴Ei sunt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele,

Deut 7.6;Ex 4.22;Deut 14.1;Ier 31.9;1Sam 4.21;1Împ 8.11;Ps 63.2;Ps 78.61;Fapt 3.25;Evr 8.8-10;Ps 147.19;Evr 9.1;Fapt 13.32;Rom 3.2;Efes 2.12;

⁵patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

Deut 10.15;Rom 11.28;Luc 3.23;Rom 1.3;Ier 23.6;Ioan 1.1;Fapt 20.28;

Dumnezeu este stăpân să aleagă.

⁶Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel;

Num 23.19;Rom 3.3;Ioan 8.39;Rom 2.28-29;Rom 4.12-16;Gal 6.16;

⁷şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele."

Gal 4.23;Gen 21.12;Evr 11.18;

⁸Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă.

Gal 4.28;

⁹Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: "Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu."

Gen 18.10-14;

¹⁰Ba mai mult; tot aşa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

Gen 25.21;

¹¹Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine nici rău, - ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, -

Rom 4.17;Rom 8.28;

¹²s-a zis Rebecii: "Cel mai mare va fi rob celui mai mic",

Gen 25.23;

¹³după cum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât."

Deut 21.15;Prov 13.24;Mal 1.2-3;Mat 10.37;Luc 14.26;Ioan 12.25;

Dumnezeu se îndură de cine-l place.

¹⁴Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

Deut 32.4;2Cron 19.7;Iov 8.3;Iov 34.10;Ps 92.15;

¹⁵Căci El a zis lui Moise: "Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur."

Ex 33.19;

¹⁶Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

¹⁷Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: "Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul."

Gal 3.8-22;Ex 9.16;

¹⁸Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

¹⁹Dar îmi vei zice: "Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?"

2Cron 20.6;Iov 9.12;Iov 23.13;Dan 4.35;

²⁰Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: "Pentru ce m-ai făcut aşa?"

Isa 29.16;Isa 45.6;Isa 64.8;

²¹Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

Prov 16.4;Ier 18.6;2Tim 2.20;

²²Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire;

1Tes 5.9;1Pet 2.8;Iuda 4;

²³şi să-Şi arate bogăţia slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

Rom 2.4;Efes 1.7;Col 1.27;Rom 8.28-30;

²⁴Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci şi dintre Neamuri,

Rom 3.29;

²⁵după cum zice în Osea: "Voi numi "popor al Meu", pe cel ce nu era poporul Meu, şi "preaiubită", pe cea care nu era preaiubită.

Osea 2.23;1Pet 2.10;

²⁶Şi acolo unde li se zicea: "Voi nu sunteţi poporul Meu", vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu."

Osea 1.10;

²⁷Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel: "Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mântuită.

Isa 10.22-23;Rom 11.5;

²⁸Căci Domnul va împlini pe deplin şi repede pe pământ cuvântul Lui.

Isa 28.22;

²⁹Şi, cum zisese Isaia mai înainte: "Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora."

Isa 1.9;Plân 3.22;Isa 13.19;Ier 50.40;

Neamurile au căpătat mântuirea.

³⁰Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;

Rom 4.11;Rom 10.20;Rom 1.17;

³¹pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.

Rom 10.2;Rom 11.7;Gal 5.4;

³²Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire,

Luc 2.34;1Cor 1.23;

³³după cum este scris: "Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine."

Ps 118.22;Isa 8.14;Isa 28.16;Mat 21.42;1Pet 2.6-8;Rom 10.11;

Mântuirea este aproape.

10

¹Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi.

²Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:

Fapt 21.20;Fapt 22.3;Gal 1.14;Gal 4.17;Rom 9.31;

³pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii, pe care o dă Dumnezeu.

Rom 1.17;Rom 9.30;Filip 3.9;

⁴Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.

Mat 5.17;Gal 3.24;

⁵În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.

Lev 18.5;Neem 9.29;Ezec 20.11-21;Gal 3.12;

⁶Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: "Să nu zici în inima ta: "Cine se va sui în cer?" (Să pogoare adică pe Hristos din cer).

Deut 30.12-13;

⁷Sau: "Cine se va pogorî în Adânc?" (Să scoale adică pe Hristos din morţi).

⁸Ce zice ea deci? "Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta." Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.

Deut 30.14;

⁹Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

Mat 10.32;Luc 12.8;Fapt 8.37;

¹⁰Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

¹¹după cum zice Scriptura: "Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine."

Isa 28.16;Isa 49.23;Ier 17.7;Rom 9.33;

¹²În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.

Fapt 15.9;Rom 3.22;Gal 3.28;Fapt 10.36;Rom 3.29;1Tim 2.5;Efes 1.7;Efes 2.4-7;

¹³Fiindcă "oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit."

Lucrul acesta a fost vestit.

¹⁴Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

¹⁵Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!"

Isa 52.7;Nah 1.15;

¹⁶Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: "Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?"

Rom 3.3;Evr 4.2;Isa 53.1;Ioan 12.38;

¹⁷Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

¹⁸Dar eu întreb: "N-au auzit ei?" Ba da; căci "glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii."

Ps 19.4;Mat 24.14;Mat 28.19;Marc 16.15;Col 1.6-23;1Împ 18.10;Mat 4.8;

¹⁹Dar întreb iarăşi: "N-a ştiut Israel lucrul acesta?" Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: "Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere."

Deut 32.21;Rom 11.11;Tit 3.3;

²⁰Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: "Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine."

Isa 65.1;Rom 9.30;

²¹Pe când, despre Israel zice: "Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă."

Isa 65.2;

Orbirea lui Israel.

11

¹Întreb dar: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?" Nicidecum! Căci şi eu sunt Israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

1Sam 12.22;Ier 31.37;2Cor 11.22;Filip 3.5;

²Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

Rom 8.29;

³"Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?"

1Împ 19.10-14;

⁴Dar ce-i răspunde Dumnezeu? "Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal."

1Împ 19.18;

⁵Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.

Rom 9.27;

⁶Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

Rom 4.4-5;Gal 5.4;Deut 9.4-5;

⁷Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,

Rom 9.31;Rom 10.9;

⁸după cum este scris: "Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi."

Isa 29.10;Deut 29.4;Isa 6.9;Ier 5.21;Ezec 12.2;Mat 13.14;Ioan 12.40;Fapt 28.26-27;

⁹Şi David zice: "Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

Ps 69.22;

¹⁰Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită."

Ps 69.23;

Înştiinţarea Neamurilor.

¹¹Întreb dar: "S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

Fapt 13.46;Fapt 18.6;Fapt 22.18;Fapt 22.21;Fapt 28.24;Fapt 28.28;Rom 10.19;

¹²dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?

¹³V-o spun vouă, Neamurilor: "Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,

Fapt 9.15;Fapt 13.2;Fapt 22.21;Rom 15.16;Gal 1.16;Gal 2.2-9;Efes 3.8;1Tim 2.7;2Tim 1.11;

¹⁴şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei.

1Cor 7.16;1Cor 9.22;1Tim 4.16;Iac 5.20;

¹⁵Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?

¹⁶Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.

Lev 23.10;Num 15.18-21;

¹⁷Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,

Ier 11.16;Fapt 2.39;Efes 2.12-13;

¹⁸nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.

1Cor 10.12;

¹⁹Dar vei zice: "Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu."

²⁰Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!

Rom 12.16;Prov 28.14;Isa 66.2;Filip 2.12;

²¹Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.

²²Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.

1Cor 15.2;Evr 3.6-14;Ioan 15.2;

²³Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.

2Cor 3.16;

²⁴Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit.

²⁵Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.

Rom 12.16;Rom 11.7;2Cor 3.14;Luc 21.24;Apoc 7.9;

²⁶Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: "Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

Isa 59.20;Ps 14.7;

²⁷Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele."

Isa 27.9;Ier 31.31;Evr 8.8;Evr 10.16;

²⁸În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.

Deut 7.8;Deut 9.5;Deut 10.15;

²⁹Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.

Num 23.19;

³⁰După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,

Efes 2.2;Col 3.7;

³¹tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.

³²Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

Rom 3.9;Gal 3.22;

³³O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!

Ps 36.6;Iov 11.7;Ps 92.5;

³⁴Şi în adevăr, "cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

Iov 15.8;Isa 40.13;Ier 23.18;1Cor 2.16;Iov 36.22;

³⁵Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?"

Iov 35.7;Iov 41.11;

³⁶Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

1Cor 8.6;Col 1.16;Gal 1.5;1Tim 1.17;2Tim 4.18;Evr 13.21;1Pet 5.11;2Pet 3.18;Iuda 25;Apoc 1.6;

Predarea în slujba lui Dumnezeu.

12

¹Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

2Cor 10.1;1Pet 2.5;Ps 50.13-14;Rom 6.13-19;1Cor 6.13-20;Evr 10.20;

²Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

1Pet 1.14;1Ioan 2.15;Efes 1.18;Efes 4.23;Col 1.21-22;Col 3.10;Efes 5.10-17;1Tes 4.3;

³Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

Rom 1.5;Rom 15.15;1Cor 3.10;1Cor 15.10;Gal 2.9;Efes 3.2-8;Prov 25.27;Ecl 7.16;Rom 11.20;1Cor 12.7-11;Efes 4.7;

⁴Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,

1Cor 12.12;Efes 4.16;

⁵tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.

1Cor 10.17;1Cor 12.20-27;Efes 1.23;Efes 4.25;

⁶Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.

1Cor 12.4;1Pet 4.10-11;Rom 12.3;Fapt 11.27;1Cor 12.10-28;1Cor 13.2;1Cor 14.1-31;

⁷Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

Fapt 13.1;Gal 6.6;Efes 4.11;1Tim 5.17;

⁸Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.

Fapt 15.32;1Cor 14.3;Mat 6.1-3;Fapt 20.28;1Tim 5.17;Evr 13.7-24;1Pet 5.2;2Cor 9.7;

Dragostea să se arate în toate.

⁹Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

1Tim 1.5;1Pet 1.22;Ps 34.14;Ps 36.4;Ps 97.10;Amos 5.15;

¹⁰Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.

Evr 13.1;1Pet 1.22;1Pet 2.17;1Pet 3.8;2Pet 1.7;Filip 2.3;1Pet 5.5;

¹¹În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.

¹²Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.

Luc 10.20;Rom 5.2;Rom 15.13;Filip 3.1;Filip 4.4;1Tes 5.16;Evr 3.6;1Pet 4.13;Luc 21.19;1Tim 6.11;Evr 10.36;Evr 12.1;Iac 1.4;Iac 5.7;1Pet 2.19-20;Luc 18.1;Fapt 2.42;Fapt 12.5;Efes 6.18;Col 4.2;1Tes 5.17;

¹³Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.

1Cor 16.1;2Cor 9.1-12;Evr 6.10;Evr 13.16;1Ioan 3.17;1Tim 3.2;Tit 1.8;Evr 13.2;1Pet 4.9;

¹⁴Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi.

Mat 5.44;Luc 6.28;Luc 23.34;Fapt 7.60;1Cor 4.12;1Pet 2.23;1Pet 3.9;

¹⁵Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.

1Cor 12.26;

¹⁶Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Rom 15.5;1Cor 1.10;Filip 2.2;Filip 3.16;1Pet 3.8;Ps 131.1-2;Ier 45.5;Prov 3.7;Prov 26.12;Isa 5.21;Rom 11.25;

Răzbunarea este a Domnului.

¹⁷Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.

Prov 20.22;Mat 5.39;1Tes 5.15;1Pet 3.9;Rom 14.16;2Cor 8.21;

¹⁸Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.

Marc 9.50;Rom 14.19;Evr 12.14;

¹⁹Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice Domnul.

Lev 19.18;Prov 24.29;Rom 12.17;Deut 32.35;Evr 10.30;

²⁰Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui."

Ex 23.4-5;Prov 25.21-22;Mat 5.44;

²¹Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Supunerea faţă de stăpânire.

13

¹Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

Tit 3.1;1Pet 2.13;Prov 8.15-16;Dan 2.21;Dan 4.32;Ioan 19.11;

²De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda.

Tit 3.1;

³Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea.

1Pet 2.14;1Pet 3.13;

⁴El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.

⁵De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.

Ecl 8.2;1Pet 2.19;

⁶Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.

⁷Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Mat 22.21;Marc 12.17;Luc 20.25;

Dragostea este împlinirea Legii.

⁸Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.

Rom 13.10;Gal 5.14;Col 3.14;1Tim 1.5;Iac 2;

⁹De fapt: "Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti", şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Ex 20.13;Deut 5.17;Mat 19.18;Lev 19.18;Mat 22.39;Marc 12.31;Gal 5.14;Iac 2.8;

¹⁰Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.

Mat 22.40;Rom 13.8;

Veghere şi curăţenie.

¹¹Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.

1Cor 15.34;Efes 5.14;1Tes 5.5-6;

¹²Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.

Efes 5.11;Col 3.8;Efes 6.13;1Tes 5.8;

¹³Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;

Filip 4.8;1Tes 4.12;1Pet 2.12;Prov 23.20;Luc 21.34;1Pet 4.3;1Cor 6.9;Efes 5.5;Iac 3.14;

¹⁴ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

Gal 3.27;Efes 4.24;Col 3.10;Gal 5.16;1Pet 2.11;

Îngăduinţa creştinească.

14

¹Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.

Rom 15.1-7;1Cor 8.9-11;1Cor 9.22;

²Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.

Rom 14.14;1Cor 10.25;1Tim 4.4;Tit 1.15;

³Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.

Col 2.16;

⁴Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.

Iac 4.12;

⁵Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.

Gal 4.10;Col 2.16;

⁶Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă; şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.

Gal 4.10;1Cor 10.31;1Tim 4.3;

⁷În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.

1Cor 6.19-20;Gal 2.20;1Tes 5.10;1Pet 4.2;

⁸Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

⁹Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.

2Cor 5.15;Fapt 10.36;

¹⁰Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.

Mat 25.31-32;Fapt 10.42;Fapt 17.31;2Cor 5.10;Iuda 14-15;

¹¹Fiindcă este scris: "Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu."

Isa 45.23;Filip 2.10;

¹²Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Mat 12.36;Gal 6.5;1Pet 4.5;

Să nu jignim pe fratele nostru.

¹³Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.

1Cor 8.9-13;1Cor 10.32;

¹⁴Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus, că nimic nu este necurat în sine, şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat.

Fapt 10.15;Rom 2.20;1Cor 10.25;1Tim 4.4;Tit 1.15;1Cor 8.7-10;

¹⁵Dar dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

1Cor 8.11;

¹⁶Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău.

Rom 12.17;

¹⁷Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

1Cor 8.8;

¹⁸Cine slujeşte lui Hristos în felul acesta, este plăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

2Cor 8.21;

¹⁹Aşadar, să urmărim lucrurile, care duc la pacea şi zidirea noastră.

Ps 34.14;Rom 12.18;Rom 15.2;1Cor 14.12;1Tes 5.11;

²⁰Să nu nimiceşti, pentru o mâncare, lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuşi, a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.

Rom 14.15;Mat 15.11;Fapt 10.15;Rom 14.14;Tit 1.15;1Cor 8.9-12;

²¹Bine este să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru, care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.

1Cor 8.13;

²²Încredinţarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândeşte singur în ce găseşte bine.

1Ioan 3.21;

²³Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.

Tit 1.15;

Cei tari să îngăduie pe cei slabi.

15

¹Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.

Gal 6.1;Rom 14.1;

²Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.

1Cor 9.19-22;1Cor 10.24-33;1Cor 13.5;Filip 2.4-5;Rom 14.19;

³Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: "Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine."

Mat 26.39;Ioan 5.30;Ioan 6.38;Ps 69.9;

⁴Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

Rom 4.23-24;1Cor 9.9-10;1Cor 10.11;2Tim 3.16-17;

⁵Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;

Rom 12.16;1Cor 1.10;Filip 3.16;

⁶pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.

Fapt 4.24-32;

⁷Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.

Rom 14.1-3;Rom 5.2;

Hristos a întărit făgăduinţele.

⁸Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;

Mat 15.24;Ioan 1.11;Fapt 3.25-26;Fapt 13.46;Rom 3.3;2Cor 1.20;

⁹şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: "De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cânta Numelui Tău."

Ioan 10.16;Rom 9.23;Ps 18.49;

¹⁰Este zis iarăşi: "Înveseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui."

Deut 32.43;

¹¹Şi iarăşi: "Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele."

Ps 117.1;

¹²Tot astfel şi Isaia zice: "Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El."

Isa 11.1-10;Apoc 5.5;Apoc 22.16;

¹³Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Rom 12.12;Rom 14.17;

Pavel despre slujba lui.

¹⁴În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.

2Pet 1.12;1Ioan 2.21;1Cor 8.1-10;

¹⁵Totuşi, ici colea v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu,

Rom 1.5;Rom 12.3;Gal 1.15;Efes 3.7-8;

¹⁶ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt.

Rom 11.13;Gal 2.7-9;1Tim 2.7;2Tim 1.11;Isa 66.20;Filip 2.17;

¹⁷Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.

Evr 5.1;

¹⁸Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele,

Fapt 21.19;Gal 2.8;Rom 1.5;Rom 16.26;

¹⁹fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.

Fapt 19.11;2Cor 12.12;

²⁰Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,