EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE GALATENI

EPISTOLA LUI PAVEL CĂTRE GALATENI

Urare.

1

¹Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morţi,

Gal 1.11-12;Fapt 9.6;Fapt 22.10-21;Fapt 26.16;Tit 1.3;Fapt 2.24;

²şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei:

Filip 2.22;Filip 4.21;1Cor 16.1;

³Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul nostru Isus Hristos!

Rom 1.7;1Cor 1.3;2Cor 1.2;Efes 1.2;Filip 1.2;Col 1.2;1Tes 1.1;2Tes 1.2;2Ioan 3;

⁴El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.

Mat 20.28;Rom 4.25;Gal 2.20;Tit 2.14;Isa 65.17;Ioan 15.19;Ioan 17.14;Evr 2.5;Evr 6.5;1Ioan 5.19;

⁵A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Nestatornicia Galatenilor.

⁶Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie.

⁷Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

2Co 11.4;Fapt 15.1-24;2Cor 2.17;2Cor 11.13;Gal 5.10-12;

⁸Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

⁹Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

Deut 4.2;Deut 12.32;Prov 30.6;Apoc 22.18;

¹⁰Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

1Tes 2.4;1Sam 24.7;Mat 28.14;1Ioan 3.19;1Tes 2.4;Iac 4.4;

Evanghelia lui Pavel.

¹¹Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească;

¹²pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

1Cor 15.1-3;Gal 1.1;Efes 3.3;Fapt 9.1;Fapt 22.4;Fapt 26.11;

¹³Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, şi făceam prăpăd în ea;

1Tim 1.13;Fapt 8.3;

¹⁴şi cum eram mai înaintat în religia Iudeilor decât mulţi din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.

Fapt 22.3;Fapt 26.9;Filip 3.6;Ier 9.14;Mat 15.2;Marc 7.5;

¹⁵Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale

¹⁶să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe nici un om,

2Cor 4.6;Fapt 9.15;Fapt 22.21;Fapt 26.17-18;Rom 11.13;Efes 3.8;Mat 16.17;1Cor 15.50;Efes 6.12;

¹⁷nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.

¹⁸După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa, şi am rămas la el cincisprezece zile.

¹⁹Dar n-am văzut pe nici unul altul dintre apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului.

1Cor 9.5;Mat 13.55;Marc 6.3;

²⁰În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.

²¹După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.

²²Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos, care sunt în Iudea.

²³Ele auzeau doar spunându-se: "Cel ce ne prigonea odinioară, acum propovăduieşte credinţa, pe care căuta s-o nimicească odinioară."

²⁴Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Încuviinţarea apostolilor.

2

¹După patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.

²M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

Fapt 15.12;Filip 2.16;1Tes 3.5;

³Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n-a fost silit să se taie împrejur,

⁴din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pândească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie;

Fapt 15.1-24;2Cor 11.26;Gal 3.25;Gal 5.1-13;2Cor 11.20;Gal 4.3-9;

⁵noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

Gal 2.14;Gal 3.1;Gal 4.16;

⁶Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor - aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.

Gal 6.3;Fapt 10.34;Rom 2.11;2Cor 12.11;

⁷Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, -

Fapt 13.46;Rom 1.5;Rom 11.13;1Tim 2.7;2Tim 1.11;1Tes 2.4;

⁸căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor -

Fapt 9.15;Fapt 13.2;Fapt 22.21;Fapt 26.17-18;1Cor 15.10;Gal 1.16;Col 1.29;Gal 3.5;

⁹şi când au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

Mat 16.18;Efes 2.20;Apoc 21.14;Rom 1.5;Rom 12.3-6;Rom 15.15;1Cor 15.10;Efes 3.8;

¹⁰Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.

Fapt 11.30;Fapt 24.17;Rom 15.25;1Cor 16.1;2Cor 8.1-9.15;

Pavel înfruntă pe Petru.

¹¹Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit.

¹²În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, de teama celor tăiaţi împrejur.

Fapt 10.28;Fapt 11.3;

¹³Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

¹⁴Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: "Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?"

Gal 2.5;1Tim 5.20;Fapt 10.28;Fapt 11.3;

¹⁵Noi suntem Iudei din fire, iar nu păcătoşi dintre Neamuri.

Fapt 15.10-11;Mat 9.11;Efes 2.3-12;

¹⁶Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit, prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

Fapt 13.38-39;Rom 1.17;Rom 3.22-28;Rom 8.3;Gal 3.24;Evr 7.18-19;Ps 143.2;Rom 3.20;Gal 3.11;

¹⁷Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

¹⁸Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile, pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege.

¹⁹Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

Rom 8.2;Rom 6.14;Rom 7.4-6;Rom 6.11;2Cor 5.15;1Tes 5.10;Evr 9.14;1Pet 4.2;

²⁰Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Rom 6.6;Gal 5.24;Gal 6.14;2Cor 5.15;1Tes 5.10;1Pet 4.2;Gal 1.4;Efes 5.2;Tit 2.14;

²¹Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Gal 3.21;Evr 7.11;Rom 11.6;Gal 5.4;

Legea şi credinţa.

3

¹O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?

Gal 5.7;Gal 2.14;Gal 5.7;

²Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

Fapt 2.38;Fapt 8.15;Fapt 10.47;Fapt 15.8;Gal 3.14;Efes 1.13;Evr 6.4;Rom 10.16-17;

³Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?

Gal 4.9;Evr 7.16;Evr 9.10;

⁴În zadar aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar!

Evr 10.35-36;2Ioan 8;

⁵Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

⁶Tot aşa şi "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire."

Gen 15.6;Rom 4.3-22;Iac 2.23;

⁷Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

Ioan 8.39;Rom 4.11-16;

⁸Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: "Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine."

Rom 9.17;Gal 3.22;Gen 12.3;Gen 18.18;Gen 22.18;Fapt 3.25;

⁹Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios.

¹⁰Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă."

Deut 27.26;Ier 11.3;

¹¹Şi că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci "cel neprihănit prin credinţă va trăi."

Gal 2.16;Hab 2.4;Rom 1.17;Evr 10.38;

¹²Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: "Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele".

Rom 4.4-5;Rom 10.5-6;Rom 11.6;Lev 18.5;Neem 9.29;Ezec 20.11;Rom 10.5;

¹³Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, - fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn" -

Rom 8.3;2Cor 5.21;Gal 4.5;Deut 21.23;

¹⁴pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

Rom 4.9-16;Isa 32.15;Isa 44.3;Ier 31.33;Ier 32.40;Ezec 11.19;Ezec 36.27;Ioel 2.28-29;Zah 12.10;Ioan 7.39;Fapt 2.33;

Făgăduinţa şi Legea.

¹⁵Fraţilor, (vorbesc în felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.

¹⁶Acum, făgăduinţele au fost făcute "lui Avraam şi seminţei lui". Nu zice: "Şi seminţelor" (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: "Şi seminţei tale", adică Hristos.

Gen 12.3-7;Gen 17.7;Gal 3.8;1Cor 12.12;

¹⁷Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.

Ex 12.40-41;Rom 4.13-14;Gal 3.21;

¹⁸Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

Rom 8.17;Rom 4.14;

¹⁹Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină "Sămânţa", căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.

Ioan 15.22;Rom 4.15;Rom 5.20;Rom 7.8-13;1Tim 1.9;Gal 3.16;Fapt 7.53;Evr 2.2;Ex 20.19-22;Leut 5.5-31;Ioan 1.17;Fapt 7.38;1Tim 2.5;

²⁰Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când Dumnezeu, este unul singur.

²¹Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

²²Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos.

Gal 3.8;Rom 3.9-23;Rom 11.32;Rom 4.11-16;

²³Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.

²⁴Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător (Greceşte: pedagog.) spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

Mat 5.17;Rom 10.4;Col 2.17;Evr 9.9-10;Fapt 13.39;Gal 2.16;Mat 5.17;

²⁵După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.

²⁶Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

Ioan 1.12;Rom 8.14-16;Gal 4.5;1Ioan 3.1-2;

²⁷Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

Rom 6.3;Rom 13.14;

²⁸Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus.

Rom 10.12;1Cor 12.13;Gal 5.6;Col 3.11;Ioan 10.16;Ioan 17.20-21;Efes 2.14-16;Efes 4.4-15;

²⁹Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi "sămânţa" lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Gen 21.10-12;Rom 9.7;Evr 11.18;Rom 8.17;Gal 4.7-28;Efes 3.6;

Moştenitorul şi credinţa.

4

¹Dar câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot.

²Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său.

³Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.

Gal 4.9;Gal 2.4;Gal 5.1;Col 2.8-20;Evr 9.10;

⁴Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

Gen 49.10;Dan 9.24;Marc 1.15;Efes 1.10;Ioan 1.14;Rom 1.3;Filip 2.7;Evr 2.14;Gen 3.15;Isa 7.14;Mic 5.3;Mat 1.23;Luc 1.31;Luc 2.7;Mat 5.17;Luc 2.27;

⁵ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

Mat 20.28;Gal 3.13;Efes 1.7;Tit 2.14;Evr 9.12;1Pet 1.18-19;Ioan 1.12;Gal 3.26;Efes 1.5;

⁶Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: "Ava", adică: "Tată!"

Rom 5.5;Rom 8.15;

⁷Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu.

Rom 8.16-17;Gal 3.29;

Galatenii şi învăţătorii mincinoşi.

⁸Odinioară, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sunt dumnezei.

Efes 2.12;1Tes 4.5;Rom 1.25;1Cor 12.2;Efes 2.11-12;1Tes 1.9;

⁹Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

1Cor 8.3;1Cor 13.12;2Tim 2.19;Gal 3.3;Col 2.20;Rom 8.3;

¹⁰Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.

Rom 14.5;Col 2.16;

¹¹Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.

Gal 2.2;Gal 5.2-4;1Tes 3.5;

¹²Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi. Nu mi-aţi făcut nici o nedreptate.

¹³Dimpotrivă, ştiţi că, în neputinţa trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia dată.

1Cor 2.3;2Cor 11.30;2Cor 12.7-9;Gal 1.6;

¹⁴Şi, n-aţi arătat nici dispreţ, nici dezgust faţă de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu; dimpotrivă, m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus.

2Sam 19.27;Zah 12.8;Mal 2.7;Mat 10.40;Luc 10.16;Ioan 13.20;1Tes 2.13;

¹⁵Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos până şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

¹⁶M-am făcut oare vrăjmaşul vostru, pentru că v-am spus adevărul?

¹⁷Nu cu gând bun sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi, ca să fiţi plini de râvnă faţă de ei.

Rom 10.2;2Cor 11.2;

¹⁸Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de faţă la voi.

¹⁹Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!

1Cor 4.15;Filim 10;Iac 1.18;

²⁰O, cum aş vrea să fiu acum de faţă la voi, şi să-mi schimb glasul; căci nu ştiu ce să mai cred!

Pilda Agarei şi a Sarei.

²¹Spuneţi-mi voi, care voiţi să fiţi sub Lege, n-ascultaţi voi Legea?

²²Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă.

Gen 16.15;Gen 21.2;

²³Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă.

Rom 9.7-8;Gen 18.10-14;Gen 21.1-2;Evr 11.11;

²⁴Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înţeles: acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, -

²⁵căci Agar este muntele Sinai din Arabia; - şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.

²⁶Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

Isa 2.2;Evr 12.22;Apoc 3.12;Apoc 21.2-10;

²⁷Fiindcă este scris: "Bucură-te, stearpo, care nu naşti deloc! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat."

²⁸Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei.

Fapt 3.25;Rom 9.8;Gal 3.29;

²⁹Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întâmplă şi acum.

Gen 21.9;Gal 5.11;Gal 6.12;

³⁰Dar ce zice Scriptura? "Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei; căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode."

Gal 3.8-22;Gen 21.10-12;Ioan 8.35;

³¹De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.

Ioan 8.36;Gal 5.1-13;

5

¹Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.

Ioan 8.32;Rom 6.18;1Pet 2.16;Fapt 15.10;Gal 2.4;Gal 4.9;

Slobozenia creştină.

²Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.

Fapt 15.1;Fapt 16.3;

³Şi mărturisesc iarăşi încă odată oricărui om care primeşte tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea.

⁴Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.

Rom 9.31-32;Gal 2.21;Evr 12.15;

⁵Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea neprihănirii.

Rom 8.24-25;2Tim 4.8;

⁶Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

1Cor 7.19;Gal 3.28;Gal 6.15;Col 3.11;1Tes 1.3;Iac 2.18-22;

⁷Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?

1Cor 9.24;Gal 3.1;

⁸Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat.

⁹Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.

1Cor 5.6;1Cor 15.33;

¹⁰Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osânda, oricine ar fi el.

2Cor 2.3;2Cor 8.22;Gal 1.7;2Cor 10.6;

¹¹Cât despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.

Gal 6.12;1Cor 15.30;Gal 4.29;Gal 6.17;1Cor 1.23;

¹²Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!

Ios 7.25;1Cor 5.13;Gal 1.8-9;Fapt 15.1-24;

Îndemn să trăiască în dragoste.

¹³Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.

1Cor 8.9;1Pet 2.16;2Pet 2.19;Iuda 4;1Cor 9.19;Gal 6.2;

¹⁴Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Mat 7.12;Mat 22.40;Iac 2.8;Lev 19.18;Mat 22.39;Rom 13.8-9;

¹⁵Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.

Faptele firii pământeşti şi Duhul.

¹⁶Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

Rom 6.12;Rom 8.1-12;Rom 13.14;Gal 5.25;1Pet 2.11;

¹⁷Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Rom 7.23;Rom 8.6-7;Rom 7.15-19;

¹⁸Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

Rom 6.14;Rom 8.2;

¹⁹Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,

1Cor 3.3;Efes 5.3;Col 3.5;Iac 3.14-15;

²⁰închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,

²¹pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

1Cor 6.9;Efes 5.5;Col 3.6;Apoc 22.15;

²²Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,

Ioan 15.2;Efes 5.9;Col 3.12;Iac 3.17;Rom 15.14;1Cor 13.7;

²³blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

²⁴Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

Rom 6.6;Rom 13.14;Gal 2.20;1Pet 2.11;

²⁵Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Rom 8.4-5;Gal 5.16;

²⁶Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

6

¹Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Rom 14.1;Rom 15.1;Evr 12.13;Iac 5.19;1Cor 2.15;1Cor 3.1;1Cor 4.21;2Tes 3.15;2Tim 2.25;1Cor 7.5-10;1Cor 12;

²Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

Rom 15.1;Gal 5.13;1Tes 5.14;Ioan 13.14-34;Ioan 15.12;Iac 2.8;1Ioan 4.21;

³Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur.

Rom 12.3;1Cor 8.2;Gal 2.6;2Cor 3.5;2Cor 22.11;

⁴Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;

1Cor 11.28;2Cor 13.5;Luc 18.11;

⁵căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.

Rom 2.6;1Cor 3.8;

⁶Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.

Rom 15.27;1Cor 9.11-14;

⁷Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

1Cor 6.9;1Cor 15.33;Iov 13.9;Luca 16.25;Rom 2.6;2Cor 9.6;

⁸Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.

Iov 4.8;Prov 11.18;Prov 22.8;Osea 8.7;Osea 10.12;Rom 8.13;Iac 3.18;

⁹Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

1Cor 15.58;2Tes 3.13;Mat 24.13;Evr 3.6-14;Evr 10.36;Evr 12.3-5;Apoc 2.10;

¹⁰Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

Ioan 9.4;Ioan 12.35;1Tes 5.15;1Tim 6.18;Tit 3.8;Efes 2.19;Evr 10.36;

¹¹Uitaţi-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăşi mâna mea!

¹²Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăierea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.

Gal 2.3-14;Filip 3.18;Gal 5.11;

¹³Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.

¹⁴În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

Filip 3.3-8;Rom 6.6;Gal 2.20;

¹⁵Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.

1Cor 7.19;Gal 5.6;Col 3.11;2Cor 5.17;

¹⁶Şi peste toţi cei ce vor umbla după dreptarul acesta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!

Ps 125.5;Filip 3.16;Rom 2.29;Rom 4.12;Rom 9.6-8;Gal 3.7-29;Filip 3.3;

¹⁷De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.

2Cor 1.5;2Cor 4.10;2Cor 11.23;Gal 5.11;Col 1.24;

¹⁸Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.

2Tim 4.22;Filim 25;