FAPTELE APOSTOLILOR

²²Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;

Ioan 3.2;Ioan 14.10-11;Fapt 10.38;Evr 2.4;

²³pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

Mat 26.24;Luc 22.22;Luc 24.44;Fapt 3.18;Fapt 4.28;Fapt 5.30;

²⁴Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

Fapt 2.32;Fapt 3.15;Fapt 4.10;Fapt 10.40;Fapt 13.30-34;Fapt 17.31;Rom 4.24;Rom 8.11;1Cor 6.14;1Cor 15.15;2Cor 4.14;Gal 1.1;Efes 1.20;Col 2.12;1Tes 1.10;Evr 13.20;1Pet 1.24;

²⁵Căci David zice despre El: "Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

Ps 16.8;

²⁶De aceea, mi se bucură inima, şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde:

²⁷căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

²⁸Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă."

²⁹Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

1Împ 2.10;Fapt 13.36;

³⁰Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,

2Sam 7.12-13;Ps 132.11;Luc 1.32-69;Rom 1.3;2Tim 2.8;

³¹despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

Ps 16.10;Fapt 13.35;

³²Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui.

Fapt 2.24;Fapt 1.8;

³³Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

Fapt 5.31;Filip 2.9;Evr 10.12;Ioa 14.26;Ioa 15.26;Ioa 16.7-13;Fapt 1.4;Fapt 10.45;Efes 4.8;

³⁴Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: "Domnul a zis Domnului meu: "Şezi la dreapta Mea,

Ps 110.1;Mat 22.44;1Cor 15.25;Efes 1.20;Evr 1.13;

³⁵până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale."

³⁶Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi."

Fapt 5.31;

Cei dintâi creştini.

³⁷După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Fraţilor, ce să facem?"

Zah 12.10;Luc 3.10;Fapt 9.6;Fapt 16.30;

³⁸"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Luc 24.47;Fapt 3.19;

³⁹Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru."

Ioel 2.28;Fapt 3.25;Fapt 10.45;Fapt 11.15;Fapt 18;Fapt 14.27;Fapt 15.3-14;Efes 2.13-17;

⁴⁰Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: "Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos."

⁴¹Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

⁴²Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.

Fapt 1.14;Fapt 2.46;Rom 12.12;Efes 6.18;Col 4.2;Evr 10.25;

⁴³Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

Marc 16.17;Fapt 4.33;Fapt 5.12;

⁴⁴Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

Fapt 4.32-34;

⁴⁵Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Isa 58.7;

⁴⁶Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.

Fapt 1.14;Luc 24.53;Fapt 5.42;Fapt 20.7;

⁴⁷Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Luc 2.52;Fapt 4.33;Rom 14.18;Fapt 5.14;Fapt 11.24;

Vindecarea ologului din naştere.

3

¹Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

Fapt 2.46;Ps 55.17;

²Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită "Frumoasă", ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.

Fapt 14.8;Ioan 9.8;

³Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.

⁴Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: "Uită-te la noi!"

⁵Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei.

⁶Atunci Petru i-a zis: "Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!"

Fapt 4.10;

⁷L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;

⁸dintr-o săritură a fost în picioare, şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind, şi lăudând pe Dumnezeu.

Isa 35.6;

⁹Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.

Fapt 4.16-21;

¹⁰Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta "Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.

Ioan 9.8;

¹¹Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.

Ioan 10.23;Fapt 5.12;

Cuvântarea lui Petru către norod.

¹²Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul, şi a zis norodului: "Bărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

¹³Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

Fapt 5.30;Ioan 7.39;Ioan 12.16;Ioan 17.1;Mat 27.2;

¹⁴Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

Mat 27.20;Marc 15.11;Luc 23.18-21;Ioan 18.40;Ioan 19.15;Fapt 13.28;Ps 16.10;Marc 1.24;Luc 1.35;Fapt 2.27;Fapt 4.27;Fapt 7.52;Fapt 22.14;

¹⁵Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.

Fapt 2.24;Fapt 2.32;

¹⁶Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

Mat 9.22;Fapt 4.10;Fapt 14.9;

¹⁷Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

Luc 23.34;Ioan 16.3;Fapt 13.27;1Cor 2.8;1Tim 1.13;

¹⁸Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

Luc 24.44;Fapt 26.22;Ps 22;Isa 50.6;Isa 53.5;Dan 9.26;1Petr 1.10-11;

¹⁹Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare,

Fapt 2.38;

²⁰şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

²¹pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.

Fapt 1.11;Mat 17.11;Luc 1.70;

²²În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: "Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

Deut 18.15-19;Fapt 7.37;

²³Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului."

²⁴De asemenea toţi proorocii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea.

²⁵Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: "Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta."

Fapt 2.39;Rom 9.4-8;Rom 15.8;Gal 3.26;Gen 12.3;Gen 18.18;Gen 22.18;Gen 26.4;Gen 28.14;Gal 3.8;

²⁶Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale."

Mat 10.5;Mat 15.24;Luc 24.47;Fapt 13.32-46;Fapt 3.22;Mat 1.21;

Petru şi Ioan la Sinedriu.

4

¹Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii,

²foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.

Mat 22.23;Fapt 23.8;

³Au pus mâinile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi; căci se înserase.

⁴Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.

⁵A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,

⁶cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.

Luc 3.2;Ioan 11.49;Ioan 18.13;

⁷Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: "Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?"

Ex 2.14;Mat 21.23;Fapt 7.27;

⁸Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: "Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!

Luc 12.11-12;

⁹Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,

¹⁰s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.

Fapt 3.6-16;Fapt 2.4;

¹¹El este "piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului."

Ps 118.22;Isa 28.16;Mat 21.42;

¹²În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi."

Mat 1.21;Fapt 10.43;1Tim 2.5-6;

¹³Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.

Mat 11.25;1Cor 1.27;

¹⁴Dar fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.

Fapt 3.11;

¹⁵Le-au poruncit doar să iasă afară din Sobor, s-au sfătuit între ei,

¹⁶şi au zis: "Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.

Ioan 11.47;Fapt 3.9-10;

¹⁷Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm, şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta."

¹⁸Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.

Fapt 5.40;

¹⁹Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: "Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;

Fapt 5.29;

²⁰căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit."

Fapt 1.8;Fapt 2.32;Fapt 22.15;1Ioan 1.1-3;

²¹I-au ameninţat din nou, şi i-au lăsat să plece, căci nu ştiau cum să-i pedepsească, din pricina norodului; fiindcă toţi slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.

Mat 21.26;Luc 20.6-19;Luc 22.2;Fapt 5.26;Fapt 3.7-8;

²²Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare, avea mai bine de patruzeci de ani.

Petru şi Ioan la ai lor.

²³După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor, şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.

Fapt 12.12;

²⁴Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu, şi au zis: "Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele!

2Împ 19.15;

²⁵Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: "Pentru ce se întărâtă neamurile, şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?

Ps 2.1;

²⁶Împăraţii pământului s-au răsculat, şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său."

²⁷În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel,

Mat 26.3;Luc 22.2;Luc 23.1-8;Luc 1.35;Luc 4.18;Ioan 10.36;

²⁸ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

Fapt 2.23;Fapt 3.18;

²⁹Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala,

Fapt 4.13-31;Fapt 9.27;Fapt 13.46;Fapt 14.3;Fapt 19.8;Fapt 26.26;Fapt 28.31;Efes 6.19;

³⁰şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus."

Fapt 2.43;Fapt 5.12;Fapt 3.6-16;Fapt 4.27;

³¹După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Fapt 2.2-4;Fapt 16.26;Fapt 4.29;

Unirea şi dragostea credincioşilor.

³²Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte.

Fapt 5.12;Rom 15.5-6;2Cor 13.11;Filip 1.27;Filip 2.2;1Pet 3.8;Fapt 2.44;

³³Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi.

Fapt 1.8;Fapt 1.22;Fapt 2.47;

³⁴Căci nu era nici unul printre ei, care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute,

Fapt 2.45;

³⁵şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

Fapt 4.37;Fapt 5.2;Fapt 2.45;Fapt 6.1;

³⁶Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un Levit, de neam din Cipru,

³⁷a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.

Fapt 4.34-35;Fapt 5.1-2;

Anania şi Safira.

5

¹Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,

²şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă, şi a pus-o la picioarele apostolilor.

Fapt 4.37;

³Petru i-a zis: "Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?

Num 30.2;Deut 23.21;Ecl 5.4;Luc 22.3;

⁴Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu."

⁵Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos, şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.

Fapt 5.10-11;

⁶Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară, şi l-au îngropat.

Ioan 19.40;

⁷Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase.

⁸Petru i-a zis: "Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?" "Da", a răspuns ea, "cu atâta."

⁹Atunci Petru i-a zis: "Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău, sunt la uşă, şi te vor lua şi pe tine."

Mat 4.7;Fapt 5.3;

¹⁰Ea a căzut îndată la picioarele lui, şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară, şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.

Fapt 5.5;

¹¹O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

Fapt 5.5;Fapt 2.43;Fapt 19.17;

Izbânda apostolilor.

¹²Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,

Fapt 2.43;Fapt 14.3;Fapt 19.11;Rom 15.19;2Cor 12.12;Evr 2.4;Fapt 3.11;Fapt 4.32;

¹³şi nici unul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei; dar norodul îi lăuda în gura mare.

Ioan 9.22;Ioan 12.42;Ioan 19.38;Fapt 2.47;Fapt 4.21;

¹⁴Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult;

¹⁵până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe, şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei.

Mat 9.21;Mat 14.36;Fapt 19.12;

¹⁶Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.

Marc 16.17-18;Ioan 14.12;

Apostolii închişi şi izbăviţi.

¹⁷Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizmă,

Fapt 4.1-6;

¹⁸au pus mâinile pe apostoli, şi i-au aruncat în temniţa de obşte.

Luc 21.12;

¹⁹Dar un înger al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară, şi le-a zis:

Fapt 12.7-26;

²⁰"Duceţi-vă, staţi în Templu, şi vestiţi norodului toate cuvintele vieţii acesteia."

Ioan 6.68;Ioan 17.3;1Ioan 5.11;

²¹Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu, şi au început să înveţe pe norod. Marele preot şi cei ce erau cu el, au venit pe neaşteptate, au adunat Soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel, şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli.

Fapt 4.5-6;Luc 22.4;

²²Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel:

²³"Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi; dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru."

²⁴Când au auzit aceste vorbe, căpitanul Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi, şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări.

Fapt 4.1;

²⁵Cineva a venit şi le-a spus: "Iată că oamenii, pe care i-aţi băgat în temniţă, stau în Templu, şi învaţă pe norod."

²⁶Atunci căpitanul Templului a plecat cu aprozii, şi i-au adus; dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod.

Mat 21.26;

²⁷După ce i-au adus, i-au pus înaintea Soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel:

²⁸"Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui om."

Fapt 4.18;Fapt 2.23-36;Fapt 3.15;Fapt 7.52;Mat 23.35;Mat 27.25;

²⁹Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: "Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

Fapt 4.19;

³⁰Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn.

Fapt 3.13-15;Fapt 22.14;Fapt 10.39;Fapt 13.29;Gal 3.13;1Pet 2.24;

³¹Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

Fapt 2.33-36;Filip 2.9;Evr 2.10;Evr 12.2;Fapt 3.15;Mat 1.21;Luc 24.47;Fapt 3.26;Fapt 13.38;Efes 1.7;Col 1.14;

³²Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El."

Ioan 15.26-27;Fapt 2.4;Fapt 10.44;

Apostolilor li de dă drumul.

³³Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare.

Fapt 2.37;Fapt 7.54;

³⁴Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în Sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli.

Fapt 22.3;

³⁵Apoi le-a zis: "Bărbaţi Israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora.

³⁶Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva, şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră, au fost risipiţi şi nimiciţi.

³⁷După el s-a ivit Iuda Galileanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră, au fost risipiţi.

³⁸Şi acum, eu vă spun: "Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia, şi lăsaţi-i în pace! Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

Prov 21.30;Isa 8.10;Mat 15.13;

³⁹dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu."

Luc 21.15;1Cor 1.25;Fapt 7.51;Fapt 9.5;Fapt 23.9;

⁴⁰Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, au pus să-i bată cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus, şi le-au dat drumul.

Fapt 4.18;Mat 10.17;Mat 23.34;Marc 13.9;

⁴¹Ei au plecat dinaintea Soborului, şi s-au bucurat că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi, pentru Numele Lui.

Mat 5.12;Rom 5.3;2Cor 12.10;Filip 1.29;Evr 10.34;Iac 1.2;1Pet 4.13-16;

⁴²Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.

Fapt 2.46;Fapt 4.20-29;

Cei şapte diaconi.

6

¹În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceşte, cârteau împotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţeala ajutoarelor de toate zilele.

Fapt 2.41;Fapt 4.4;Fapt 5.14;Fapt 6.7;Fapt 9.29;Fapt 11.20;Fapt 4.35;

²Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: "Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

Ex 18.17;

³De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

Deut 1.13;Fapt 1.21;Fapt 16.2;1Tim 3.7;

⁴Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului."

Fapt 2.42;

⁵Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

Fapt 11.24;Fapt 8.5-26;Fapt 21.8;Apoc 2.6-15;

⁶I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.

Fapt 1.24;Fapt 8.17;Fapt 9.17;Fapt 13.3;1Tim 4.14;1Tim 5.22;2Tim 1.6;

Ştefan învinuit de hulă.

⁷Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

Fapt 12.24;Fapt 19.20;Col 1.6;Ioan 12.42;

⁸Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari în norod.

⁹Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, împreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ştefan;

¹⁰dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

Luc 21.15;Fapt 5.39;Ex 4.12;Isa 54.17;

¹¹Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: "Noi l-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu."

1Împ 21.10-13;Mat 26.59-60;

¹²Au întărâtat norodul, pe bătrâni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus mâna pe el, şi l-au dus în Sobor.

¹³Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: "Omul acesta nu încetează să spună cuvinte de hulă împotriva acestui locaş sfânt şi împotriva Legii.

¹⁴În adevăr, l-am auzit zicând că acest Isus din Nazaret va dărâma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise."

Fapt 25.8;Dan 9.26;

¹⁵Toţi cei ce şedeau în Sobor, s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de înger.

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan.

7

¹Marele preot a zis: "Aşa stau lucrurile?"

²Ştefan a răspuns: "Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran.

Fapt 22.1;

³Şi i-a zis: "Ieşi din ţara ta şi din familia ta, şi du-te în ţara, pe care ţi-o voi arăta."

Gen 12.1;

⁴El a ieşit atunci din ţara Haldeilor, şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum.

Gen 11.31;Gen 12.4-5;

⁵Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă deloc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui, şi seminţei lui după el, măcar că n-avea nici un copil.

Gen 12.7;Gen 13.15;Gen 15.3-8;Gen 17.8;Gen 26.3;

⁶Dumnezeu i-a spus că sămânţa lui va locui într-o ţară străină, va fi robită, şi va fi chinuită patru sute de ani.

Gen 15.13-16;Ex 12.40;Gal 3.17;

⁷"Dar neamul, căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu", a zis Dumnezeu. "După aceea, vor ieşi, şi-Mi vor sluji în locul acesta."

Ex 3.12;

⁸Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.

Gen 17.9-11;Gen 21.2-4;Gen 25.26;Gen 29.31;Gen 30.5;Gen 35.18-23;

⁹Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,

Gen 37.4-28;Ps 105.17;Gen 39.2-23;

¹⁰şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui.

Gen 41.37;Gen 42.6;

¹¹A venit o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde.

Gen 41.54;

¹²Iacov a auzit că în Egipt era grâu, şi a trimis pe părinţii noştri întâiaşi dată acolo.

Gen 42.1;

¹³Şi când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif.

Gen 45.4-16;

¹⁴Apoi Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.

Gen 45.9-27;Gen 46.27;Deut 10.22;

¹⁵Iacov s-a pogorât în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.

Gen 46.5;Gen 49.33;Ex 1.6;

¹⁶Şi au fost strămutaţi la Sihem, şi puşi în mormântul, pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem.

Ex 13.19;Ios 24.32;Gen 23.16;Gen 33.19;

¹⁷Se apropia vremea când trebuia să se împlinească făgăduinţa, pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,

Gen 15.13;Fapt 7.6;Ex 1.7-9;Ps 105.24-25;

¹⁸până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif.

¹⁹Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru, şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Ex 1.22;

Vremea lui Moise.

²⁰Pe vremea aceasta s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său.

Ex 2.2;Evr 11.23;

²¹Şi când a fost lepădat, l-a luat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe copilul ei.

Ex 2.3-10;

²²Moise a învăţat toată înţelepciunea Egiptenilor, şi era puternic în cuvinte şi în fapte.

Luc 24.19;

²³El avea patruzeci de ani, când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.

Ex 2.11-12;

²⁴A văzut pe unul din ei suferind nedreptate; i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit, şi a omorât pe Egiptean.

²⁵Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea; dar n-au priceput.

²⁶A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor, şi i-a îndemnat la pace. "Oamenilor", a zis el, "voi sunteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?"

Ex 2.13;

²⁷Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său, l-a îmbrâncit, şi i-a zis: "Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi?

Luc 12.14;Fapt 4.7;

²⁸Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe Egiptean?"

²⁹La auzul acestor vorbe, Moise a fugit, şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii.

Ex 2.15-22;Ex 4.20;Ex 18.3-4;

³⁰Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug.

Ex 3.2;

³¹Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului,

³²care i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov." Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

Mat 22.32;Evr 11.16;

³³Domnul i-a zis: "Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai, este un pământ sfânt.

Ex 3.5;Ios 5.15;

³⁴Am văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele, şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt."

Ex 3.7;

³⁵Pe acest Moise, de care se lepădaseră ei, când au zis: "Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?" Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.

Ex 14.19;Num 20.16;

³⁶El i-a scos din Egipt, şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie, şi în pustie, patruzeci de ani.

Ex 12.41;Ex 33.1;Ex 7.14;Ps 105.27;Ex 14.21;Ex 14.27-29;Ex 16.1-35;

³⁷Acest Moise a zis fiilor lui Israel: "Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine: de el să ascultaţi."

Deut 18.15-18;Fapt 3.22;Mat 17.5;

³⁸El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustie, cu îngerul, care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

Ex 19.3-17;Isa 63.9;Gal 3.19;Evr 2.22;Ex 21.1;Deut 5.27;Deut 5.31;Deut 33.4;Ioan 1.17;Rom 3.2;

³⁹Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,

⁴⁰şi au zis lui Aaron: "Fă-ne nişte dumnezei, care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut."

Ex 32.1;

⁴¹Şi în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului, şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor.

Deut 9.16;Ps 106.19;

⁴²Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei, şi i-a dat să se închine oştirii cerului, după cum este scris în cartea proorocilor: "Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?...

Ps 81.12;Ezec 20.25-39;Rom 1.24;2Tes 2.11;Deut 4.19;Deut 17.3;2Împ 17.16;2Împ 21.3;Ier 19.13;Amos 5.25-26;

⁴³Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon."

⁴⁴Părinţii noştri aveau în pustie cortul întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul, pe care-l văzuse.

Ex 25.40;Ex 26.30;Evr 8.5;

⁴⁵Şi părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de Neamurile, pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri; şi a rămas acolo până în zilele lui David.

Ios 3.14;Neem 9.24;Ps 44.2;Ps 78.55;Fapt 13.19;

⁴⁶David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, şi a cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.

1Sam 16.1;2Sam 7.1;Ps 89.19;Fapt 13.22;1Împ 8.17;1Cron 22.7;Ps 132.4-5;

⁴⁷Şi Solomon a fost acela care I-a zidit o casă.

1Împ 6.1;1Împ 8.20;1Cron 17.12;2Cron 3.1;

⁴⁸Dar Cel Prea Înalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice proorocul:

1Împ 8.27;2Cron 2.6;2Cron 6.18;Fapt 17.24;

⁴⁹"Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă?

Isa 66.1-2;Mat 5.34-35;Mat 23.22;

⁵⁰N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?..."

Uciderea lui Ştefan cu pietre.

⁵¹..."Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.

Ex 32.9;Ex 33.3;Isa 48.4;Lev 26.41;Deu 10.16;Ier 4.4;Ier 6.10;Ier 9.26;Ezec 44.9;

⁵²Pe care din prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum, şi L-aţi omorât.

2Cron 36.16;Mat 21.35;Mat 23.34-37;1Tes 2.15;Fapt 3.14;

⁵³voi, care aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!..."

Ex 20.1;Gal 3.19;Evr 2.2;

⁵⁴Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă, şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.

Fapt 5.33;

⁵⁵Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;

Fapt 6.5;

⁵⁶şi a zis: "Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu."

Ezec 1.1;Mat 3.16;Fapt 10.11;Dan 7.13;

⁵⁷Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile, şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui.

⁵⁸L-au târât afară din cetate, şi l-au ucis cu pietre. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.

1Împ 21.13;Luc 4.29;Evr 13.12;Lev 24.16;Deut 13.9-10;Deut 17.7;Fapt 8.1;Fapt 22.20;

⁵⁹Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: "Doamne Isuse, primeşte duhul meu!"

Fapt 9.14;Ps 31.5;Luc 23.46;

⁶⁰Apoi a îngenuncheat, şi a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!" Şi după aceste vorbe, a adormit.

Fapt 9.40;Fapt 20.36;Fapt 21.5;Mat 5.44;Luc 6.28;Luc 23.34;

Prigonirea creştinilor.

8

¹Saul se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei.

Fapt 7.58;Fapt 22.20;Fapt 11.19;

²Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan, şi l-au jelit cu mare tânguire.

Gen 23.3;Gen 50.10;2Sam 3.31;

³Saul de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă.

Fapt 7.58;Fapt 9.1-13.21;Fapt 22.4;Fapt 26.10-11;1Cor 15.9;Gal 1.13;Filip 3.6;1Tim 1.13;

⁴Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul.

Mat 10.23;Fapt 11.19;

⁵Filip s-a coborât în cetatea Samariei, şi le-a propovăduit pe Hristos.

Fapt 6.5;

⁶Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele, pe care le făcea.

⁷Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate, şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.

Marc 16.17;

⁸Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

⁹În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.

Fapt 13.6;Fapt 5.36;

¹⁰Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte, şi ziceau: "Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte "mare".

¹¹Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.

¹²Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.

Fapt 1.3;

¹³Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria.

¹⁴Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.

¹⁵Aceştia au venit la Samariteni, şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.

Fapt 2.38;

¹⁶Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.

Fapt 19.2;Mat 28.19;Fapt 2.38;Fapt 10.48;Fapt 19.5;

¹⁷Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.

Fapt 6.6;Fapt 19.6;Evr 6.2;

¹⁸Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani,

¹⁹şi a zis: "Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt."

²⁰Dar Petru i-a zis: "Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

Mat 10.8;2Împ 5.16;Fapt 2.38;Fapt 10.45;Fapt 11.17;

²¹Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.

²²Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;

Dan 4.27;2Tim 2.25;

²³căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii."

Evr 12.15;

²⁴Simon a răspuns: "Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis."

Gen 20.7-17;Ex 8.8;Num 21.7;1Împ 13.6;Iov 42.8;Iac 5.16;

²⁵După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului, şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale Samaritenilor.

Filip şi famenul Etiopian.

²⁶Un înger al Domnului a vorbit lui Filip, şi i-a zis: "Scoală-te, şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza, şi care este pustiu."

²⁷Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un Etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a Etiopienilor, şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine,

Ţef 3.10;Ioan 12.20;

²⁸se întorcea de acolo, şi şedea în carul lui, şi citea pe proorocul Isaia.

²⁹Duhul a zis lui Filip: "Du-te, şi ajunge carul acesta!"

³⁰Filip a alergat, şi a auzit pe Etiopian citind pe proorocul Isaia. El i-a zis: "Înţelegi tu ce citeşti?"

³¹Famenul a răspuns: "Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" Şi a rugat pe Filip să se suie în car, şi să şadă împreună cu el.

³²Locul din Scriptură, pe care-l citea, era acesta: "El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;

Isa 53.7-8;

³³în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ."

³⁴Famenul a zis lui Filip: "Rogu-te, despre cine vorbeşte proorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?"

³⁵Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.

Luc 24.27;Fapt 18.28;

³⁶Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: "Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?"

Fapt 10.47;

³⁷Filip a zis: "Dacă crezi din toată inima, se poate." Famenul a răspuns: "Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu."

Mat 28.19;Marc 16.16;Mat 16.16;Ioan 6.69;Ioan 9.35-38;Ioan 11.27;Fapt 9.20;1Ioan 4.15;1Ioan 5.5-13;

³⁸A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

³⁹Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,

1Împ 18.12;2Împ 2.16;Ezec 3.12-14;

⁴⁰Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezarea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.

Întoarcerea lui Saul.

9

¹Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,

Fapt 8.3;Gal 1.13;1Tim 1.13;

²şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

³Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

Fapt 22.6;Fapt 26.12;1Cor 15.8;

⁴El a căzut la pământ, şi a auzit un glas, care-i zicea: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"

Mat 25.40;

⁵"Cine eşti Tu, Doamne?" a răspuns el. Şi Domnul a zis: "Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. "Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş."

Fapt 5.39;

⁶Tremurând şi plin de frică, el a zis: "Doamne, ce vrei să fac?" "Scoală-te", i-a zis Domnul, "intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci."

Luc 3.10;Fapt 2.37;Fapt 16.30;

⁷Oamenii care-l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Dan 10.7;Fapt 22.9;Fapt 26.13;

⁸Saul s-a sculat de la pământ; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini, şi l-au dus în Damasc.

⁹Trei zile n-a văzut, şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

¹⁰În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: "Anania!" "Iată-mă Doamne", a răspuns el.

Fapt 22.12;

¹¹Şi Domnul i-a zis: "Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă "Dreaptă", şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

Fapt 21.39;Fapt 22.3;

¹²şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el, şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea."

¹³"Doamne", a răspuns Anania, "am auzit de la mulţi despre toate relele, pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;

Fapt 9.1;

¹⁴ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.

Fapt 9.21;Fapt 7.59;Fapt 22.16;1Cor 1.2;2Tim 2.22;

¹⁵Dar Domnul i-a zis: "Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;

Fapt 13.2;Fapt 22.21;Fapt 26.17;Rom 1.1;1Cor 15.10;Gal 1.15;Efes 3.7-8;1Tim 2.7;2Tim 1.11;Rom 1.5;Rom 11.13;Gal 2.7-8;Fapt 25.22-23;Fapt 26.1-etc;

¹⁶şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu."

Fapt 20.23;Fapt 21.11;2Cor 11.23;

¹⁷Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, şi a zis: "Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfânt."

Fapt 22.12-13;Fapt 8.17;Fapt 2.4;Fapt 4.31;Fapt 8.17;Fapt 13.52;

¹⁸Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.

¹⁹După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii, care erau în Damasc.

Fapt 26.20;

²⁰Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Fapt 8.37;

²¹Toţi cei ce-l ascultau, rămâneau uimiţi, şi ziceau: "Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?"

Fapt 8.3;Fapt 9.1;Gal 1.13-23;

²²Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

Fapt 18.28;

Iudeii caută să omoare pe Saul.

²³După câtva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare;

Fapt 23.12;Fapt 25.3;2Cor 11.26;

²⁴şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

2Cor 11.32;

²⁵Dar într-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborât prin zid, dându-l jos într-o coşniţă.

Ios 2.15;1Sam 19.12;

²⁶Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

Fapt 22.17;Gal 1.17-18;

²⁷Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.

Fapt 4.36;Fapt 13.2;Fapt 9.20-22;

²⁸De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,

Gal 1.18;

²⁹şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

Fapt 6.1;Fapt 11.20;Fapt 9.23;2Cor 11.26;

³⁰Când au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars.

Vindecarea lui Enea.

³¹Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

Fapt 8.1;

³²Pe când cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogorât şi la cei ce locuiau în Lida.

Fapt 8.14;

³³Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.

³⁴"Enea", i-a zis Petru, "Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul." Şi Enea s-a sculat îndată.

Fapt 3.6-16;Fapt 4.10;

³⁵Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au întors la Domnul.

1Cron 5.16;Fapt 11.21;

Învierea Tabitei.

³⁶În Iope, era o ucenică numită Tabita, nume, care în tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

1Tim 2.10;Tit 3.8;

³⁷În vremea aceea, s-a îmbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o într-o odaie de sus.

Fapt 1.13;

³⁸Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, când au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii până la noi.

³⁹Petru s-a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele.

⁴⁰Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a întors spre trup, şi a zis: "Tabita, scoală-te!" Ea a deschis ochii, şi, când a văzut pe Petru, a stat în capul oaselor.

Mat 9.25;Fapt 7.60;Marc 5.41-42;Ioan 11.43;

⁴¹El i-a dat mâna, şi a ridicat-o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o înainte vie.

⁴²Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.

Ioan 11.45;Ioan 12.11;

⁴³Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.

Fapt 10.6;

Sutaşul Corneliu.

10

¹În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită "Italiana".

²Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

Fapt 10.22;Fapt 8.2;Fapt 22.12;Fapt 10.35;

³Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: "Cornelie!"

Fapt 10.30;Fapt 11.13;

⁴Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: "Ce este, Doamne?" Şi îngerul i-a zis: "Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.

⁵Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.

⁶El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci."

Fapt 9.43;Fapt 11.14;

⁷Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul;

⁸şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Corneliu întors la Dumnezeu.

⁹A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

Fapt 11.5;

¹⁰L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească.

¹¹A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ.

Fapt 7.56;Apoc 19.11;

¹²În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului.

¹³Şi un glas i-a zis: "Petre, scoală-te, taie şi mănâncă."

¹⁴"Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. "Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat."

Lev 11.4;Lev 20.25;Deut 14.3-7;Ezec 4.14;

¹⁵Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: "Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat."

Mat 15.11;Fapt 10.28;Rom 14.14-20;1Cor 10.25;1Tim 4.4;Tit 1.15;

¹⁶Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

¹⁷Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă,

¹⁸şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

¹⁹Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: "Iată că te caută trei oameni;

Fapt 11.12;

²⁰scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis."

Fapt 15.7;

²¹Petru deci s-a pogorât, şi a zis oamenilor acelora: "Eu sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?"

²²Ei au răspuns: "Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe care i le vei spune."

Fapt 10.1-2;Fapt 22.12;

²³Petru deci i-a chemat înăuntru, şi i-a găzduit.

²⁴A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi câţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.

Fapt 10.45;Fapt 11.12;

²⁵Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat.

²⁶Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: "Scoală-te, şi eu sunt om!"

Fapt 14.14-15;Apoc 19.10;Apoc 22.9;

²⁷Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.

²⁸"Ştiţi", le-a zis el, "că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.

Ioan 4.9;Ioan 18.28;Fapt 11.3;Gal 2.12-14;Fapt 15.8-9;Efes 3.6;

²⁹De aceea am venit fără cârtire când m-aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gând aţi trimis după mine?"

³⁰Corneliu a răspuns: "Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,

Fapt 1.10;Mat 28.3;Marc 16.5;Luc 24.4;

³¹şi a zis: "Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

Dan 10.12;Fapt 10.4;Evr 6.10;

³²Trimite dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îţi va vorbi."

³³Am trimis îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui."

³⁴Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis: "În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

Deut 10.17;2Cron 19.7;Iov 34.19;Rom 2.11;Gal 2.6;Efes 6.9;Col 3.25;1Pet 1.17;

³⁵ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.

Fapt 15.9;Rom 2.13-27;Rom 3.22-29;Rom 10.12-13;1Cor 12.13;Gal 3.28;Efes 2.13-18;Efes 3.6;

³⁶El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

Isa 57.19;Efes 2.14-17;Col 1.20;Mat 28.18;Rom 10.12;1Cor 15.27;Efes 1.20-22;1Pet 3.22;Apoc 17.14;Apoc 19.16;

³⁷Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;

Luc 4.14;

³⁸cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Luc 4.18;Fapt 2.22;Fapt 4.27;Evr 1.9;Ioan 3.2;

³⁹Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.

Fapt 2.20;Fapt 5.30;

⁴⁰Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,

Fapt 2.24;

⁴¹nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.

Ioan 14.17-22;Fapt 13.31;Luc 24.30-43;Ioan 21.13;

⁴²Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

Mat 28.19-20;Fapt 1.8;Ioan 5.22-27;Fapt 17.31;Rom 14.9-10;2Tim 4.1;1Pet 4.5;

⁴³Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor."

Isa 53.11;Ier 31.34;Dan 9.24;Mic 7.18;Zah 13.1;Mal 4.2;Fapt 26.22;Fapt 15.9;Fapt 26.18;Rom 10.11;Gal 3.22;

⁴⁴Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

Fapt 4.31;Fapt 8.15-17;Fapt 11.15;

⁴⁵Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.

Fapt 10.23;Fapt 11.18;Gal 3.14;

⁴⁶Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

⁴⁷"Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?"

Fapt 11.17;Fapt 15.8-9;Rom 10.12;

⁴⁸Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.

1Cron 1.17;Fapt 2.38;Fapt 8.16;

Petru îşi îndreptăţeşte purtarea.

11

¹Apostolii şi fraţii, care erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu.

²Şi când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,

Fapt 10.45;Gal 2.12;

³şi ziceau: "Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mâncat cu ei."

Fapt 10.28;Gal 2.12;

⁴Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis:

Luc 1.3;

⁵"Eram în cetatea Iope; şi, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit până la mine.

Fapt 10.9-etc;

⁶Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele şi păsările cerului.

⁷Şi am auzit un glas, care mi-a zis: "Petre, scoală-te, taie şi mănâncă."

⁸Dar eu am răspuns: "Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea."

⁹Şi glasul mi-a zis a doua oară din cer: "Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat."

¹⁰Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăşi în cer.

¹¹Şi iată că îndată, trei oameni trimişi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, în care eram.

¹²Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m-au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.

Ioan 16.13;Fapt 10.19;Fapt 15.7;Fapt 10.23;

¹³El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui, şi zicându-i: "Trimite la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,

Fapt 10.30;

¹⁴care-ţi va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu şi toată casa ta."

¹⁵Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca şi peste noi la început.

Fapt 2.4;

¹⁶Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: "Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt."

Mat 3.11;Ioan 1.26-33;Fapt 1.5;Fapt 19.4;Isa 44.3;Ioel 2.28;Ioel 3.18;

¹⁷Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?"

Fapt 15.8-9;Fapt 10.47;

¹⁸După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis: "Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa."

Rom 10.12-13;Rom 15.9-16;

Barnaba şi Saul la Antiohia.

¹⁹Cei ce se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvântul numai Iudeilor.

Fapt 8.1;

²⁰Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

Fapt 6.1;Fapt 9.29;

²¹Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.

Luc 1.66;Fapt 2.47;Fapt 9.35;

²²Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia.

Fapt 9.27;

²³Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul.

Fapt 13.43;Fapt 14.22;

²⁴Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adăugat la Domnul.

Fapt 6.5;Fapt 11.21;Fapt 5.14;

²⁵Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

Fapt 9.30;

²⁶şi, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întâiaşi dată, ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.

O foamete prorocită de Agab.

²⁷În vremea aceea, s-au pogorât nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.

Fapt 2.17;Fapt 13.1;Fapt 15.32;Fapt 21.9;1Cor 12.28;Efes 4.11;

²⁸Unul din ei, numit Agab, s-a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

Fapt 21.10;

²⁹Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, care locuiau în Iudea,

Rom 15.26;1Cor 16.1;2Cor 9.1;

³⁰ceea ce au şi făcut; şi au trimis acest ajutor la prezbiteri (Sau: bătrâni.) prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Fapt 12.25;

Petru izbăvit din temniţă.

12

¹Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască;

²şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

³Când a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. - Erau zilele praznicului Azimilor. -

Ex 12.14-15;Ex 23.15;

⁴După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.

Ioan 21.18;

⁵Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

⁶În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.

⁷Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: "Scoală-te, iute!" Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.

Fapt 5.19;

⁸Apoi îngerul i-a zis: "Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele." Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: "Îmbracă-te în haină, şi vino după mine."

⁹Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.

Ps 126.1;Fapt 10.3-17;Fapt 11.5;

¹⁰După ce au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el.

Fapt 16.26;

¹¹Când şi-a venit Petru în fire, a zis: "Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul Iudeu."

Ps 34.7;Dan 3.28;Dan 6.22;Evr 1.14;Iov 5.19;Ps 33.18-19;Ps 34.22;Ps 41.2;Ps 97.10;2Cor 1.10;2Pet 2.9;

¹²După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.

Fapt 4.23;Fapt 15.37;Fapt 12.5;

¹³A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

¹⁴A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.

¹⁵"Eşti nebună!" i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: "Este îngerul lui."

Gen 48.16;Mat 18.10;

¹⁶Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi când l-au văzut.

¹⁷Petru le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: "Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor." Apoi a ieşit, şi s-a dus într-alt loc.

Fapt 13.16;Fapt 19.33;Fapt 21.40;

¹⁸Când s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.

¹⁹Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a pogorât din Iudea la Cezarea, ca să rămână acolo.

Moartea lui Irod.

²⁰Irod era foarte mâniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gând la el; şi după ce au câştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara împăratului.

1Împ 5.9-11;Ezec 27.17;

²¹Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.

²²Norodul a strigat: "Glas de Dumnezeu, nu de om!"

²³Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi.

1Sam 25.38;2Sam 24.17;Ps 115.1;

²⁴Însă Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

Isa 55.11;Fapt 6.7;Fapt 19.20;Col 1.6;

²⁵Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.

Fapt 13.5-13;Fapt 15.37;Fapt 12.12;

Barnaba şi Saul. Elima.

13

¹În Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, şi Saul.

Fapt 11.27;Fapt 14.26;Fapt 15.35;Fapt 11.22-26;Rom 16.21;

²Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: "Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat."

Num 8.14;Fapt 9.15;Fapt 22.21;Rom 1.1;Gal 1.15;Gal 2.9;Mat 9.38;Fapt 14.26;Rom 10.15;Efes 3.7-8;1Tim 2.7;2Tim 1.11;Evr 5.4;

³Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

Fapt 6.6;

⁴Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

Fapt 4.36;

⁵Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

Fapt 13.46;Fapt 12.25;Fapt 15.37;

⁶După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,

Fapt 8.9;

⁷care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

⁸Dar Elima, vrăjitorul, - căci aşa se tâlcuieşte numele lui - le stătea împotrivă, şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

Ex 7.11;2Tim 3.8;

⁹Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el,

Fapt 4.8;

¹⁰şi a zis: "Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?

Mat 13.38;Ioan 8.44;1Ioan 3.8;

¹¹Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme." Îndată a căzut peste el ceaţă şi întuneric, şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână.

Ex 9.3;1Sam 5.6;

¹²Atunci dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Pavel în Perga şi Antiohia Pisidiei.

¹³Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s-au dus la Perga în Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei, şi s-a întors la Ierusalim.

Fapt 15.38;

¹⁴Din Perga şi-au urmat drumul înainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.

Fapt 16.13;Fapt 17.2;Fapt 18.4;

¹⁵După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: "Fraţilor, dacă aveţi un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiţi".

Luc 4.16;Fapt 13.27;Evr 13.22;

¹⁶Pavel s-a sculat, a făcut semn cu mâna, şi a zis: "Bărbaţi Israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

Fapt 12.17;Fapt 13.26-43;Fapt 10.35;

¹⁷Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, în timpul şederii lui în ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

Deut 7.6-7;Ex 1.1;Ps 105.23-24;Fapt 7.17;Ex 6.6;Ex 13.14-16;

¹⁸Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea în pustie.

Ex 16.35;Num 14.33-34;Ps 95.9-10;Fapt 7.36;

¹⁹Şi, după ce a nimicit şapte popoare în ţara Canaanului, le-a dat de moştenire pământul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

Deut 7.1;Ios 14.1-2;Ps 78.55;

²⁰După aceste lucruri le-a dat judecători, până la proorocul Samuel.

Iuda 16;1Sam 3.20;

²¹Ei au cerut atunci un împărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin;

1Sam 8.5:10.1;

²²apoi l-a înlăturat, şi le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: "Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele."

1Sam 15.23-28;1Sam 16.1;Osea 13.11;1Sam 16.13;2Sam 2.4;2Sam 5.3;Ps 89.20;1Sam 13.14;Fapt 7.46;

²³Din sămânţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un Mântuitor, care este Isus.

Isa 11.1;Luc 1.32-69;Fapt 2.30;Rom 1.3;2Sam 7.12;Ps 132.11;Mat 1.21;Rom 11.26;

²⁴Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

Mat 3.1;Luc 3.3;

²⁵Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: "Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg încălţămintea picioarelor."

Mat 3.11;Marc 1.7;Luc 3.16;Ioan 1.20-27;

²⁶Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.

Mat 10.6;Luc 24.47;Fapt 3.26;Fapt 13.46;

²⁷Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat.

Luc 23.34;Fapt 3.17;1Cor 2.8;Fapt 13.14-15;Fapt 15.21;Luc 24.20-44;Fapt 26.22;Fapt 28.23;

²⁸Măcar că n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

Mat 27.22;Marc 15.13-14;Luc 23.21-22;Ioan 19.6-15;Fapt 3.13-14;

²⁹Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-au pus într-un mormânt.

Luc 18.31;Luc 24.44;Ioan 19.28-37;Mat 27.59;Marc 15.46;Luc 23.53;Ioan 19.38;

³⁰Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.

³¹El S-a arătat, timp de mai multe zile celor ce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi care acum sunt martorii Lui înaintea norodului.

Mat 28.16;Fapt 1.3;1Cor 15.5-7;Fapt 1.11;Fapt 1.8;Fapt 2.32;Fapt 3.15;Fapt 5.32;

³²Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri,

Gen 3.15;Gen 12.3;Gen 22.18;Fapt 26.6;Rom 4.13;Gal 3.16;

³³Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: "Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut."

Ps 2.7;Evr 1.5;Evr 5.5;

³⁴Că L-a înviat din morţi, aşa că nu Se va mai întoarce în putrezire, a spus-o când a zis: "Vă voi împlini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe care le-am făcut lui David."

Isa 55.3;

³⁵De aceea mai zice şi în alt psalm: "Nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea."

Ps 16.10;Fapt 2.31;

³⁶Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.

1Împ 2.10;Fapt 2.29;

³⁷Dar Acela, pe care L-a înviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.

³⁸Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;

Ier 31.34;Dan 9.24;Luc 24.47;1Ioan 2.12;

³⁹şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

Isa 53.11;Rom 3.28;Rom 8.3;Evr 7.19;

⁴⁰Astfel, luaţi seama să nu vi se întâmple ce se spune în prooroci:

Isa 29.14;Hab 1.5;

⁴¹"Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci în zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva."

Prigonirile Iudeilor.

⁴²Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

⁴³Şi după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.

Fapt 11.23;Fapt 14.22;Tit 2.11;Evr 12.15;1Pet 5.12;

⁴⁴În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

⁴⁵Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.

Fapt 18.6;1Pet 4.4;Iuda 10;

⁴⁶Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: "Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

Mat 10.6;Fapt 3.26;Fapt 13.26;Rom 1.16;Ex 32.10;Deut 32.21;Isa 55.5;Mat 21.43;Rom 10.19;Fapt 18.6;Fapt 28.28;

⁴⁷Căci aşa ne-a poruncit Domnul: "Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului."

Isa 42.6;Isa 49.6;Luc 2.32;

⁴⁸Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.

Fapt 2.47;

⁴⁹Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.

⁵⁰Dar Iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor.

2Tim 3.11;

⁵¹Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor, şi s-au dus în Iconia,

Mat 10.14;Marc 6.11;Luc 9.5;Fapt 18.8;

⁵²în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Mat 5.12;Ioan 16.22;Fapt 2.46;

Pavel în Iconia.

14

¹În Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat în sinagoga Iudeilor, şi au vorbit în aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.

²Dar Iudeii care n-au crezut, au întărâtat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fraţilor.

³Totuşi au rămas destul de multă vreme în Iconia şi vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său, şi îngăduia să se facă semne şi minuni prin mâinile lor.

⁴Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.

Fapt 13.3;

⁵Neamurile şi Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

2Tim 3.11;

⁶Pavel şi Barnaba au înţeles lucrul acesta, şi au fugit în cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi în ţinutul de primprejur.

Mat 10.23;

⁷Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

⁸În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.

Fapt 3.2;

⁹El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,

Mat 8.10;Mat 9.28-29;

¹⁰a zis cu glas tare: "Scoală-te drept în picioare." Şi el s-a sculat dintr-o săritură, şi a început să umble.

Isa 35.6;

¹¹La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: "Zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc."

Fapt 8.10;Fapt 28.6;

¹²Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mânuia cuvântul.

¹³Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele.

Dan 2.46;

¹⁴Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat:

Mat 26.65;

¹⁵"Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea, şi tot ce este în ele.

Fapt 10.26;Iac 5.17;Apoc 19.10;1Sam 12.21;1Împ 16.13;Ier 14.22;Amos 2.4;1Cor 8.4;1Tes 1.9;Gen 1.1;Ps 33.6;Ps 146.6;Apoc 14.7;

¹⁶El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor,

Ps 81.12;Fapt 17.30;1Pet 4.3;

¹⁷măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie."

Fapt 17.27;Rom 1.20;Lev 26.4;Deut 11.14;Deut 28.12;Iov 5.10;Ps 65.10;Ps 68.9;Ps 147.8;Ier 14.22;Mat 5.45;

¹⁸Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe şi Antiohia.

¹⁹Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit.

Fapt 13.45;2Cor 11.25;2Tim 3.11;

²⁰Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.

²¹După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,

Mat 28.19;

²²întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Fapt 11.23;Fapt 13.43;Mat 10.38;Mat 16.24;Luc 22.28-29;Rom 8.17;2Tim 2.11-12;2Tim 3.12;

²³Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.

Tit 1.5;

²⁴Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia,

²⁵au vestit Cuvântul în Perga, şi s-au pogorât la Atalia.

²⁶De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o săvârşiseră.

Fapt 13.1-3;Fapt 15.40;

²⁷După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.

Fapt 15.4-12;Fapt 21.19;1Cor 16.9;2Cor 2.12;Col 4.3;Apoc 3.8;

²⁸Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.

Adunarea Bisericii din Ierusalim.

15

¹Câţiva oameni, veniţi din Iudea, învăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi."

Gal 2.12;Ioan 7.22;Fapt 15.5;Gal 5.2;Filip 3.2;Col 2.8-16;Gen 17.10;Lev 12.3;

²Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba, şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

Gal 2.1;

³După ce au fost petrecuţi de Biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

Rom 15.24;1Cor 16.6-11;Fapt 14.27;

⁴Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

Fapt 15.12;Fapt 14.27;Fapt 21.19;

⁵Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

Fapt 15.1;

⁶Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

⁷După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: "Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei, şi să creadă.

Fapt 10.20;Fapt 11.12;

⁸Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă.

1Cron 28.9;Fapt 1.24;Fapt 10.44;

⁹N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă.

Rom 10.11;Fapt 10.15-43;1Cor 1.2;1Pet 1.22;

¹⁰Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

Mat 23.4;Gal 5.1;

¹¹Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus."

Rom 3.24;Efes 2.8;Tit 2.11;Tit 3.4-5;

¹²Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile, pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

Fapt 14.27;

Hotărârea Bisericii.

¹³Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul, şi a zis: "Fraţilor, ascultaţi-mă!

Fapt 12.17;

¹⁴Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.

Fapt 15.7;

¹⁵Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:

¹⁶"După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile, şi-l voi înălţa din nou:

Amos 9.11-12;

¹⁷pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,

¹⁸zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie."

¹⁹De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu;

Fapt 15.28;1Tes 1.9;

²⁰ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.

Gen 35.2;Ex 20.3-23;Ezec 20.30;1Cor 8.1;1Cor 10.20-28;Apoc 2.14-20;1Cor 6.9-18;Gal 5.19;Efes 5.3;Col 3.5;1Tes 4.3;1Pet 4.3;Gen 9.4;Lev 3.17;Deut 12.16-23;

²¹Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat."

Fapt 13.15-27;

²²Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei, şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.

Fapt 1.28;

²³Şi au scris astfel prin ei: "Apostolii, prezbiterii (Sau: bătrâni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!

²⁴Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;

Fapt 15.1;Gal 2.4;Gal 5.12;Tit 1.10-11;

²⁵noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,

²⁶oamenii aceştia, care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Fapt 13.50;Fapt 14.19;1Cor 15.30;2Cor 11.23-26;

²⁷Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.

²⁸Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decât ceea ce trebuie,

²⁹adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi."

Fapt 15.20;Fapt 21.25;Apoc 2.14-20;Lev 17.14;

Hotărârea adusă în Antiohia.

³⁰Ei deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

³¹După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea.

³²Iuda şi Sila, care şi ei erau prooroci, au îndemnat pe fraţi, şi i-au întărit cu multe cuvinte.

Fapt 14.22;Fapt 18.23;

³³După câtăva vreme, fraţii i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimişi.

1Cor 16.11;Evr 11.31;

³⁴Totuşi Sila a găsit cu cale să rămână acolo.

³⁵Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia, şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului.

Fapt 13.1;

Pavel cercetează Bisericile.

³⁶După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: "Să ne întoarcem, şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile, în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac."

Fapt 13.4-51;Fapt 14.1-25;

³⁷Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu;

Fapt 12.12-25;Fapt 13.5;Col 4.10;2Tim 4.11;Filim 24;

³⁸dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, care îi părăsise din Pamfilia, şi nu-i însoţise în lucrarea lor.

Fapt 13.13;

³⁹Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.

⁴⁰Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

Fapt 14.26;

⁴¹El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.

Fapt 16.5;

Timotei. - Vedenia lui Pavel.

16

¹În urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.

Fapt 14.6;Fapt 19.22;Rom 16.21;1Cor 4.17;Filip 2.19;1Tes 3.2;1Tim 1.2;2Tim 1.2;2Tim 1.5;

²Fraţii din Listra şi Iconia îl vorbeau de bine.

Fapt 6.3;

³Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat împrejur, din pricina Iudeilor, care erau în acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.

1Cor 9.20;Gal 2.3;Gal 5.2;

⁴Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim.

Fapt 15.28-29;

⁵Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.

Fapt 15.41;

⁶Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

⁷Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

⁸Au trecut atunci prin Misia, şi s-au pogorât la Troa.

2Cor 2.12;2Tim 4.13;

⁹Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: "Treci în Macedonia, şi ajută-ne!"

Fapt 10.30;2Cor 2.13;

¹⁰După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

Pavel la Filipi. - Lidia.

¹¹După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

¹²De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. În cetatea aceasta am stat câteva zile.

Filip 1.1;

¹³În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.

¹⁴Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

Luc 24.45;

¹⁵După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: "Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea." Şi ne-a silit să intrăm.

Gen 19.3;Gen 33.11;Jud 19.21;Luc 24.29;Luc 13.2;

O slujnică ghicitoare - Temnicerul din Filipi.

¹⁶Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei.

1Sam 28.7;Fapt 19.24;

¹⁷Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: "Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii."

¹⁸Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors, şi a zis duhului: "În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea." Şi a ieşit chiar în ceasul acela.

Marc 1.25-34;Marc 16.17;

¹⁹Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor.

Fapt 19.25-26;2Cor 6.5;Mat 10.18;

²⁰I-au dat pe mâna dregătorilor, şi au zis: "Oamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte Iudei,

1Împ 18.17;Fapt 17.6;

²¹care vestesc nişte obiceiuri, pe care noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm."

²²Norodul s-a ridicat şi el împotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

2Cor 6.5;2Cor 11.23-25;1Tes 2.2;

²³După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.

²⁴Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele în butuci.

²⁵Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.

²⁶Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

Fapt 4.31;Fapt 5.19;Fapt 12.7-10;

²⁷Temnicerul s-a deşteptat; şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit.

²⁸Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici."

²⁹Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru, şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila;

³⁰i-a scos afară, şi le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?"

Luc 3.10;Fapt 2.37;Fapt 9.6;

³¹Pavel şi Sila i-au răspuns: "Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta."

Ioan 3.16-36;Ioan 6.47;1Ioan 5.10;

³²Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui.

³³Temnicerul i-a luat cu el, chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui.

³⁴După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Luc 5.29;Luc 19.6;

Pavel şi Sila slobozi.

³⁵Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: "Dă drumul oamenilor acelora."

³⁶Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: "Dregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă în pace."

³⁷Dar Pavel le-a zis: "După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!"

Fapt 22.25;

³⁸Cei ce purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, când au auzit că sunt romani.

³⁹Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.

Mat 8.34;

⁴⁰Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.

Fapt 16.14;

Pavel la Tesalonic.

17

¹Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.

²Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

Luc 4.16;Fapt 9.20;Fapt 13.5-14;Fapt 14.1;Fapt 16.13;Fapt 19.8;

³dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. "Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu", zicea el, "este Hristosul."

Luc 24.26-46;Fapt 18.28;Gal 3.1;

⁴Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

Fapt 28.24;Fapt 15.22-40;

⁵Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.

⁶Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: "Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,

Rom 16.21;Fapt 16.20;

⁷şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus."

Luc 23.2;Ioan 19.12;1Pet 2.13;

⁸Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,

⁹care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Berea.

¹⁰Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.

Fapt 9.25;Fapt 17.14;

¹¹Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Isa 34.16;Luc 16.29;Ioan 5.39;

¹²Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.

¹³Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele.

¹⁴Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.

Mat 10.23;

Pavel la Atena.- Cuvântarea

¹⁵Cei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.

Fapt 18.5;

¹⁶Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

2Pet 2.8;

¹⁷În sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.

¹⁸Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: "Ce vrea să spună palavragiul acesta?" Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: "Pare că vesteşte nişte dumnezei străini."

¹⁹Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: "Putem să ştim care este această învăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?

²⁰Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta."

²¹Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

²²Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului, şi a zis: "Bărbaţi Atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.

²³Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: "Unui Dumnezeu necunoscut!" Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

²⁴Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului, şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.

Fapt 14.15;Mat 11.25;Fapt 7.48;

²⁵El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

Ps 50.8;Gen 2.7;Num 16.22;Iov 12.10;Iov 27.3;Iov 33.4;Isa 42.5;Isa 57.16;Zah 12.1;

²⁶El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

Deut 32.8;

²⁷ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

Rom 1.20;Fapt 14.47;

²⁸Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: "Suntem din neamul lui..."

Col 1.17;Evr 1.3;Tit 1.12;

²⁹Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

Isa 40.18;

³⁰Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;

Fapt 14.16;Rom 3.25;Luc 24.47;Tit 2.11-12.1Pet;Tit 4.3;

³¹pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi..."

Fapt 10.42;Rom 2.16;Rom 14.10;Fapt 2.24;

³²Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: "Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată."

³³Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

³⁴Totuşi unii au trecut de partea lui, şi au crezut; între aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii împreună cu ei.

Pavel la Corint.

18

¹După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s-a dus la Corint.

²Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

Rom 16.3;1Cor 16.19;2Tim 4.19;

³Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

Fapt 20.34;1Cor 4.12;1Tes 2.9;2Tes 3.8;

⁴Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat, şi îndupleca pe Iudei şi pe Greci.

Fapt 17.2;

⁵Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.

Fapt 17.14-15;Iov 32.18;Fapt 17.3;Fapt 18.28;

⁶Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: "Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri."

Fapt 13.45;1Pet 4.4;Neem 5.13;Mat 10.14;Fapt 13.51;Lev 20.9-12;2Sam 1.16;Ezec 18.13;Ezec 33.4;Ezec 3.18-19;Ezec 33.9;Fapt 20.26;Fapt 13.46;Fapt 28.28;

⁷Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat în casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

⁸Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.

1Cor 1.14;

⁹Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: "Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea,

Fapt 23.11;

¹⁰căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate."

Ier 1.18-19;Mat 28.20;

¹¹Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscoala Iudeilor.

¹²Pe când era Galion cârmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un gând împotriva lui Pavel, l-au dus înaintea scaunului de judecată,

¹³şi au zis: "Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într-un fel care este împotriva Legii."

¹⁴Pavel voia să înceapă vorba, când Galion a zis Iudeilor: "Dacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!

Fapt 23.29;Fapt 25.11-19;

¹⁵Dar dacă este vorba de neînţelegeri asupra unui cuvânt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri."

¹⁶Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

¹⁷Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

1Cor 1.1;

Pavel la Ierusalim şi Antiohia.

¹⁸Pavel a mai rămas destul de multă vreme în Corint. În urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, împreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci făcuse o juruinţă.

Num 6.18;Fapt 21.24;Rom 16.1;

¹⁹Au ajuns în Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe însoţitorii lui. A intrat în sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii,

²⁰care l-au rugat să rămână la ei mai multă vreme. El însă n-a voit,

²¹ci şi-a luat rămas bun de la ei, şi a zis: "Trebuie numaidecât ca sărbătoarea care vine, s-o fac în Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi întoarce iarăşi la voi." Şi a plecat din Efes.

Fapt 19.21;Fapt 20.16;1Cor 4.19;Evr 6.3;Iac 4.15;

²²S-a dat jos din corabie în Cezarea, s-a suit la Ierusalim, şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogorât în Antiohia.

A treia călătorie - Apolo.

²³După ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, Pavel a plecat, şi a străbătut din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.

Gal 1.2;Gal 4.14;Fapt 14.22;Fapt 15.32-41;

²⁴La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.

²⁵El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat, şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.

Rom 12.11;Fapt 19.3;

²⁶A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.

²⁷Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră;

1Cor 3.6;

²⁸căci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

Fapt 9.22;Fapt 17.3;Fapt 18.5;

Ucenicii lui Ioan se fac creştini.

19

¹Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici,

1Cor 1.12;1Cor 3.5-6;

²şi le-a zis: "Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?" Ei i-au răspuns: "Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt."

1Sam 3.7;Fapt 8.16;

³Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?" le-a zis el. Şi ei au răspuns: "Cu botezul lui Ioan."

Fapt 18.25;

⁴Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus."

Mat 3.11;Ioan 1.15-30;Fapt 1.5;Fapt 11.16;Fapt 13.24-25;

⁵Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

Fapt 8.16;

⁶Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi proroceau.

Fapt 6.6;Fapt 8.17;Fapt 2.4;Fapt 10.46;

⁷Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes.

⁸În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

Fapt 17.2;Fapt 18.4;Fapt 1.3;Fapt 28.23;

⁹Dar, fiindcă unii rămâneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

2Tim 1.15;2Pet 2.2;Iuda 10;Fapt 9.2;Fapt 22.4;Fapt 24.14;Fapt 19.23;

¹⁰Lucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvântul Domnului.

Fapt 20.31;

¹¹Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;

Marc 16.20;Fapt 14.3;

¹²până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.

2Împ 4.29;Fapt 5.15;

Exorciştii Iudei.

¹³Nişte exorcişti Iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: "Vă jur pe Isus, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!"

Mat 12.27;Marc 9.38;Luc 9.49;

¹⁴Cei ce făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.

¹⁵Duhul cel rău le-a răspuns: "Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sunteţi?"

¹⁶Şi omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i-a biruit pe amândoi, şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

¹⁷Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii care locuiau în Efes, şi i-a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.

Luc 1.65;Luc 7.16;Fapt 2.43;Fapt 5.5-11;

¹⁸Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.

Mat 3.6;

¹⁹Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.

²⁰Cu atâta putere se răspândea şi se întărea Cuvântul Domnului.

Fapt 6.7;Fapt 12.24;

Răscoala argintarului Dimitrie.

²¹După ce s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a pus de gând să se ducă la Ierusalim, trecând prin Macedonia şi Ahaia. "După ce voi merge acolo", îşi zicea el, "trebuie să văd şi Roma."

Rom 15.25;Gal 2.1;Fapt 20.22;Fapt 18.21;Fapt 23.11;Rom 15.24-28;

²²A trimis în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas câtăva vreme în Asia.

Fapt 13.5;Rom 16.23;2Tim 4.20;

²³Pe vremea aceea, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea Domnului.

2Cor 1.8;Fapt 9.2;

²⁴Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin câştig cu ele.

Fapt 16.16-19;

²⁵I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: "Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de meseria aceasta;

²⁶şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.

Ps 115.4;Isa 44.10-20;Ier 10.3;

²⁷Primejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită."

²⁸Cuvintele acestea i-au umplut de mânie, şi au început să strige: "Mare este Diana Efesenilor!"

²⁹Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gând în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

Rom 16.23;1Cor 1.14;Fapt 20.4;Fapt 27.2;Col 4.10;Filim 24;

³⁰Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

³¹Chiar şi unii din mai marii Asiei, care-i erau prieteni, au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.

³²Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.

³³Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mâna, şi voia să se apere înaintea norodului.

1Tim 1.20;2Tim 4.14;Fapt 12.17;

³⁴Dar când l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: "Mare este Diana Efesenilor!"

³⁵Totuşi logofătul a potolit norodul, şi a zis: "Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?

³⁶Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.

³⁷Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia, care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.

³⁸Deci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plângă împotriva cuiva, sunt zile de judecată, şi sunt dregători; să se pârască unii pe alţii.

³⁹Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.

⁴⁰Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întâmplate astăzi, căci n-avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta."

⁴¹După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.

Pavel în Macedonia.

20

¹Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat în Macedonia.

1Cor 16.5;1Tim 1.3;

²A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

³unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

Fapt 9.23;Fapt 23.12;Fapt 25.3;2Cor 11.26;

⁴Avea ca tovarăşi până în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.

Fapt 19.29;Fapt 27.2;Col 4.10;Fapt 19.29;Fapt 16.1;Efes 6.21;Col 4.7;2Tim 4.12;Tit 3.12;Fapt 21.29;2Tim 4.20;

⁵Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.

⁶Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.

Ex 12.14-15;Ex 23.15;Fapt 16.8;2Cor 2.12;2Tim 4.13;

Învierea lui Eutih.

⁷În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.

1Cor 16.2;Apoc 1.10;Fapt 2.42-46;1Cor 10.16;1Cor 11.20;

⁸În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

Fapt 1.13;

⁹Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.

¹⁰Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: "Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el."

1Împ 17.21;2Împ 4.34;Mat 9.24;

¹¹După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat.

¹²Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

Pavel la Milet.

¹³Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.

¹⁴Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.

¹⁵De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, de-abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.

¹⁶Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

Fapt 18.21;Fapt 19.21;Fapt 21.4-12;Fapt 24.17;Fapt 2.1;1Cor 16.8;

Cuvântarea de rămas bun.

¹⁷Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe prezbiterii Bisericii.

¹⁸Când au venit la el, le-a zis: "Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintâi, în care am pus piciorul pe pământul Asiei.

Fapt 18.19;Fapt 19.1-10;

¹⁹Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi, şi în mijlocul încercărilor, pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.

Fapt 20.3;

²⁰Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,

Fapt 20.27;

²¹şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.

Fapt 18.5;Marc 1.15;Luc 24.47;Fapt 2.38;

²²Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo.

Fapt 19.21;

²³Numai, Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

Fapt 21.4-11;1Tes 3.3;

²⁴Dar eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Fapt 21.13;Rom 8.35;2Cor 4.16;2Tim 4.7;Fapt 1.17;2Cor 4.1;Gal 1.1;Tit 1.3;

²⁵Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.

Fapt 20.38;Rom 15.23;

²⁶De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor.

Fapt 18.6;2Cor 7.2;

²⁷Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Fapt 20.20;Luc 7.30;Ioan 15.15;Efes 1.11;

²⁸Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

1Tim 4.16;1Pet 5.2;1Cor 12.28;Efes 1.7-14;Col 1.14;Evr 9.12;1Pet 1.19;Apoc 5.9;Evr 9.14;

²⁹Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;

Mat 7.15;2Pet 2.1;

³⁰şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

1Tim 1.20;1Ioan 2.19;

³¹De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi.

Fapt 19.10;

³²Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

Evr 13.9;Fapt 9.31;Fapt 26.18;Efes 1.18;Col 1.12;Col 3.24;Evr 9.15;1Pet 1.4;

³³N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

1Sam 12.3;1Cor 9.12;2Cor 7.2;2Cor 11.9;2Cor 12.17;

³⁴Singuri ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

Fapt 18.3;1Cor 4.12;1Tes 2.9;2Tes 3.8;

³⁵În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: "Este mai ferice să dai decât să primeşti."

Rom 15.1;1Cor 9.12;2Cor 11.9-12;2Cor 12.13;Efes 4.28;1Tes 4.11;1Tes 5.14;2Tes 3.8;

³⁶După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat, şi s-a rugat împreună cu ei toţi.

Fapt 7.60;Fapt 21.5;

³⁷Şi au izbucnit cu toţii în lacrimi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.

Gen 45.14;Gen 46.29;

³⁸Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut până la corabie.

Fapt 20.25;

Pavel îşi ia rămas bun de la ucenicii din Tir.

21

¹După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.

²Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.

³Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.

⁴Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.

Fapt 20.23;Fapt 21.12;

⁵Dar când s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.

Fapt 20.36;

⁶Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.

Ioan 1.11;

Pavel la Ptolemaida şi la Cezarea. - Prorocia lui Agab.

⁷După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.

⁸A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.

Efes 4.11;2Tim 4.5;Fapt 6.5;Fapt 8.26-40;

⁹El avea patru fete fecioare care proroceau.

Ioel 2.28;Fapt 2.17;

¹⁰Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorât din Iudea,

Fapt 11.28;

¹¹şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile, şi a zis: "Iată ce zice Duhul Sfânt: "Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta, şi-l vor da în mâinile Neamurilor."

¹²Când am auzit lucrul acesta, atât noi cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.

¹³Atunci Pavel a răspuns: "Ce faceţi de plângeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus."

Fapt 20.24;

¹⁴Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: "Facă-se voia Domnului!"

Mat 6.10;Mat 26.42;Luc 11.2;Luc 22.42;

¹⁵După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.

¹⁶Câţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim în Templu.

¹⁷Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.

Fapt 15.4;

¹⁸A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.

Fapt 15.13;Gal 1.19;Gal 2.9;

¹⁹După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.

Fapt 15.4-12;Rom 15.18-19;Fapt 1.17;Fapt 20.24;

²⁰Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: "Vezi, frate, câte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de râvnă pentru Lege.

Fapt 22.3;Rom 10.2;Gal 1.14;

²¹Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.

²²Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.

²³Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.

²⁴Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială, şi păzeşti Legea.

Num 6.2-18;Fapt 18.18;

²⁵Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie."

Fapt 15.20-29;

²⁶Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Fapt 24.18;Num 6.13;

Prinderea lui Pavel.

²⁷Către sfârşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el,

Fapt 24.18;Fapt 26.21;

²⁸şi au început să strige: "Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vârât şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş sfânt."

Fapt 24.5-6;

²⁹În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.

Fapt 20.4;

³⁰Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.

Fapt 26.21;

³¹Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.

³²Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.

Fapt 23.27;Fapt 24.7;

³³Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.

Fapt 20.23;Fapt 21.11;

³⁴Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.

³⁵Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărâtat;

³⁶căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: "La moarte cu el!"

Luc 23.18;Ioan 19.15;Fapt 22.22;

Pavel cere voie să vorbească.

³⁷Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: "Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?" Căpitanul a răspuns: "Ştii greceşte?

³⁸Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?"

Fapt 5.36;

³⁹"Eu sunt Iudeu", a spus Pavel, "din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului."

Fapt 9.11;Fapt 22.3;

⁴⁰După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

Fapt 12.17;

Cuvântarea lui Pavel.

22

¹"Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!"

Fapt 7.2;

²Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis:

³"Eu sunt Iudeu, născut în Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.

Fapt 21.39;2Cor 11.22;Filip 3.5;Deut 33.3;2Împ 14.38;Luc 10.39;Fapt 5.34;Fapt 26.5;Fapt 21.20;Gal 1.14;Rom 10.2;

⁴Am prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei:

Fapt 8.3;Fapt 26.9-11;Filip 3.6;1Tim 1.13;

⁵Marele preot şi tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

Luc 22.66;Fapt 4.5;Fapt 9.2;Fapt 26.10-12;

⁶Când eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.

Fapt 9.3;Fapt 26.12-13;

⁷Am căzut la pământ, şi am auzit un glas, care-mi zicea: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?"

⁸"Cine eşti, Doamne?" am răspuns eu. Şi El mi-a zis: "Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti."

⁹Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

Dan 10.7;Fapt 9.7;

¹⁰Atunci am zis: "Ce să fac, Doamne?" "Scoală-te", mi-a răspuns Domnul, "du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci."

¹¹"Fiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc.

¹²Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc în Damasc, îl vorbeau de bine.

Fapt 9.17;Fapt 10.22;1Tim 3.7;

¹³El mi-a zis: "Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!" Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el.

¹⁴El mi-a zis: "Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui;

Fapt 3.13;Fapt 5.30;Fapt 9.15;Fapt 26.16;1Cor 9.1;1Cor 15.8;Fapt 3.14;Fapt 7.52;1Cor 11.23;Gal 1.12;

¹⁵căci Îi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.

Fapt 23.11;Fapt 4.20;Fapt 26.16;

¹⁶Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului."

Fapt 2.38;Evr 10.22;Fapt 9.14;Rom 10.13;

¹⁷Şi mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în templu, am căzut într-o răpire sufletească;

Fapt 9.26;2Cor 12.2;

¹⁸şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: "Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine."

Fapt 22.14;Mat 10.14;

¹⁹Şi am zis: "Doamne, ei ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine:

Fapt 8.3;Fapt 22.4;Mat 10.17;

²⁰şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam încuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau."

Fapt 7.58;Luc 11.48;Fapt 8.1;Rom 1.32;

²¹Atunci El mi-a zis: "Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri..."

Fapt 9.15;Fapt 13.2-47;Fapt 18.6;Fapt 26.17;Rom 1.5;Rom 11.13;Rom 15.16;Gal 1.15-16;Gal 2.7-8;Efes 3.7-8;1Tim 2.7;2Tim 1.11;

Pavel: cetăţean roman.

²²Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: "Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!"

Fapt 21.36;Fapt 25.24;

²³Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele, şi azvârleau cu ţărână în văzduh.

²⁴Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui.

²⁵Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: "Vă este îngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este osândit?"

Fapt 16.37;

²⁶La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: "Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman."

²⁷Şi când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: "Spune-mi, eşti roman?" "Da", i-a răspuns el.

²⁸Căpitanul a zis: "Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta." "Şi eu", a zis Pavel, "sunt chiar născut Roman."

²⁹Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au încetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului.

³⁰A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus înaintea lor.

23

¹Pavel s-a uitat ţintă la Sobor, şi a zis: "Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta..."

Fapt 24.16;1Cor 4.4;2Cor 1.12;2Cor 4.2;2Tim 1.3;Evr 13.18;

²Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură.

1Împ 22.24;Ier 20.2;Ioan 18.22;

³Atunci Pavel i-a zis: "Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!"

Lev 19.35;Deut 25.1-2;Ioan 7.51;

⁴Cei ce stăteau lângă el, i-au zis: "Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?"

⁵Şi Pavel a zis: "N-am ştiut, fraţilor, că este marele preot; căci este scris: "Pe mai marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău."

Fapt 24.17;Ex 22.28;Ecl 10.20;2Pet 2.10;Iuda 8;

⁶Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: "Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată."

Fapt 26.5;Filip 3.5;Fapt 24.15-21;Fapt 26.6;Fapt 28.20;

⁷Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între Farisei şi Saduchei, şi adunarea s-a dezbinat.

⁸Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când Fariseii le mărturisesc pe amândouă.

Mat 22.23;Marc 12.18;Luc 20.27;

⁹S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida Fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă, şi au zis: "Noi nu găsim nici o vină în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?"...

Fapt 25.25;Fapt 26.31;Fapt 22.7-18;Fapt 5.39;

¹⁰Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul, se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare să-l smulgă din mijlocul lor, şi să-l ducă în cetăţuie.

¹¹În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, şi i-a zis: "Îndrăzneşte, Pavele; căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma."

Fapt 18.9;Fapt 27.23-24;

Pavel este dus la Cezarea.

¹²La ziuă, Iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu vor omorî pe Pavel.

Fapt 23.21-30;Fapt 25.3;

¹³Cei ce făcuseră legământul acesta, erau mai mulţi de patruzeci.

¹⁴Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni, şi le-au zis: "Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel.

¹⁵Acum dar, voi, împreună cu Soborul, daţi de ştire căpitanului, şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul; şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm."

¹⁶Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie, şi a spus lui Pavel.

¹⁷Pavel a chemat pe unul din sutaşi, şi a zis: "Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva."

¹⁸Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: "Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva."

¹⁹Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte, şi l-a întrebat: "Ce ai să-mi spui?"

²⁰El a răspuns: "Iudeii s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea Soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul.

Fapt 23.12;

²¹Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc, şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata, şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta."

²²Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece, şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri.

²³În urmă, a chemat pe doi sutaşi, şi le-a zis: "La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezarea."

²⁴Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix.

²⁵Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins:

²⁶"Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune!

²⁷Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorât de ei; şi eu m-am dus repede cu ostaşi, şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este Roman.

Fapt 21.33;Fapt 24.7;

²⁸Am vrut să aflu pricina pentru care-l pârau, şi l-am adus înaintea Soborului lor.

Fapt 22.30;

²⁹Am găsit că era pârât pentru lucruri privitoare la Legea lor, dar că nu săvârşise nici o nelegiuire, care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri.

Fapt 18.15;Fapt 25.19;Fapt 26.31;

³⁰Mi s-a dat însă de ştire că Iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine, şi am făcut cunoscut şi celor ce-l învinuiesc, să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos."

Fapt 23.20;Fapt 24.8;Fapt 25.6;

³¹Ostaşii, după porunca, pe care o primiseră, au luat pe Pavel, şi l-au dus noaptea până la Antipatrida.

³²A doua zi au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie.

³³Ajunşi în Cezarea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului, şi au adus pe Pavel înaintea lui.

³⁴Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia,

Fapt 21.39;

³⁵"te voi asculta", a zis el, "când vor veni pârâşii tăi." Şi a poruncit să fie păzit în palatul lui Irod.

Fapt 24.1-10;Fapt 25.16;Mat 27.27;

Pavel la Cezarea.

24

¹După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.

Fapt 21.27;Fapt 23.2-35;Fapt 25.2;

²Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: "Prea alesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.

³Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.

⁴Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.

⁵Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor,

Luc 23.2;Fapt 6.13;Fapt 16.20;Fapt 17.6;Fapt 21.28;1Pet 2.12-15;

⁶şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră:

Fapt 21.28;Ioan 18.31;

⁷dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă,

Fapt 21.33;

⁸şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi."

Fapt 28.30;

⁹Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta, şi au spus că aşa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel.

¹⁰După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: "Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.

¹¹Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, - te poţi încredinţa de lucrul acesta - de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.

Fapt 21.26;Fapt 24.17;

¹²Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau făcând răscoală de norod.

Fapt 25.8;Fapt 28.17;

¹³Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.

¹⁴Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci,

Amos 8.14;Fapt 9.2;2Tim 1.3;Fapt 26.22;Fapt 28.23;

¹⁵şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

Fapt 23.6;Fapt 26.6-7;Fapt 28.20;Dan 12.2;Ioan 5.28-29;

¹⁶De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Fapt 23.1;

¹⁷După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu, şi să aduc daruri la Templu.

Fapt 11.29-30;Fapt 20.16;Rom 15.25;2Cor 8.4;Gal 2.10;

¹⁸Tocmai atunci nişte Iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.

Fapt 21.26-27;Fapt 26.21;

¹⁹Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta, şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.

Fapt 23.30;Fapt 25.16;

²⁰Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea Soborului,

²¹afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: "Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră."

Fapt 23.6;Fapt 28.20;

²²Felix, care ştia destul de bine despre "Calea" aceasta, i-a amânat zicând: "Am să cercetez pricina voastră când ca veni căpitanul Lisias."

Fapt 24.7;

²³Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Fapt 27.3;Fapt 28.16;

Pavel stă de vorbă cu Felix.

²⁴După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa Drusila, care era Iudeică; a chemat pe Pavel, şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.

²⁵Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: "De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema."

²⁶Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Ex 23.8;

Pavel înaintea lui Festus.

²⁷Doi ani au trecut astfel; şi în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul Iudeilor, şi a lăsat pe Pavel în temniţă.

Ex 23.2;Fapt 12.3;Fapt 25.9-14;

25

¹Festus, când a venit în ţinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezarea în Ierusalim.

²Preoţii cei mai de seamă şi fruntaşii Iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruinţă,

Fapt 24.1;Fapt 25.15;

³şi i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum.

Fapt 23.12-15;

⁴Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezarea, şi că el însuşi are să plece în curând acolo.

⁵"Deci", a zis el, "cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine, şi, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască."

Fapt 18.14;Fapt 25.18;

⁶Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile; apoi s-a coborât la Cezarea. A doua zi, a şezut pe scaunul de judecător, şi a poruncit să fie adus Pavel.

⁷Când a sosit Pavel, Iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat, şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi.

Marc 15.3;Luc 23.2-10;Fapt 24.5-13;

⁸Pavel a început să se apere, şi a zis: "N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului."

Fapt 6.13;Fapt 24.12;Fapt 28.17;

⁹Festus, care voia să capete bunăvoinţa Iudeilor, drept răspuns, a zis lui Pavel: "Vrei să te sui la Ierusalim, şi să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?"

Fapt 24.27;Fapt 25.20;

¹⁰Pavel a zis: "Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe Iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.

¹¹Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau înlături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar."

Fapt 25.25;Fapt 18.14;Fapt 23.29;Fapt 26.31;Fapt 26.32;Fapt 28.19;

¹²Atunci Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: "De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce."

Împăratul Agripa la Cezarea.

¹³După câteva zile, împăratul Agripa şi Berenice au sosit la Cezarea, ca să ureze de bine lui Festus.

¹⁴Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel; şi a zis: "Felix a lăsat în temniţă pe un om,

Fapt 24.27;

¹⁵împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoţii cei mai de seamă şi bătrânii Iudeilor, şi i-au cerut osândirea.

Fapt 25.2-3;

¹⁶Le-am răspuns că la Romani nu este obiceiul să se dea nici un om, înainte ca cel pârât să fi fost pus faţă cu pârâşii lui, şi să fi avut putinţa să se apere de lucrurile de care este pârât.

Fapt 25.4-5;

¹⁷Ei au venit deci aici; şi, fără întârziere, am şezut a doua zi pe scaunul meu de judecător, şi am poruncit să aducă pe omul acesta.

Fapt 25.6;

¹⁸Pârâşii, când s-au înfăţişat, nu l-au învinuit de nici unul din lucrurile rele, pe care mi le închipuiam eu.

¹⁹Aveau împotriva lui numai nişte neînţelegeri, cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus, care a murit, şi despre care Pavel spunea că este viu.

Fapt 18.15;Fapt 23.29;

²⁰Fiindcă nu ştiam ce hotărâre să iau în neînţelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim, şi să fie judecat acolo pentru aceste lucruri.

²¹Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ţinută ca să fie supusă hotărârii împăratului, şi am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar."

²²Agripa a zis lui Festus: "Aş vrea să aud şi eu pe omul acela." "Mâine", a răspuns Festus, "îl vei auzi."

Fapt 9.15;

²³A doua zi, deci, Agripa şi Berenice au venit cu multă fală, şi au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii şi cu oamenii cei mai de frunte ai cetăţii. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

²⁴Atunci Festus a zis: "Împărate Agripa, şi voi toţi care sunteţi de faţă cu noi; uitaţi-vă la omul acesta, despre care toată mulţimea Iudeilor m-a rugat în Ierusalim şi aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască.

Fapt 25.2-7;Fapt 22.22;

²⁵Fiindcă am înţeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit.

Fapt 23.9-29;Fapt 26.31;Fapt 25.11-12;

²⁶Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.

²⁷Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemniţat, fără să arăt de ce este pârât."

Pavel înaintea lui Agripa.

26

¹Agripa a zis lui Pavel: "Ai voie să te aperi!" Pavel a întins mâna, şi a început să se apere astfel:

²"Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt pârât de Iudei;

³căci tu cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi neînţelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculţi cu îngăduinţă.

⁴Viaţa mea, din cele dintâi zile ale tinereţii mele, este cunoscută de toţi Iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.

⁵Dacă vor să mărturisească, ei ştiu de la început că am trăit, ca Fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.

Fapt 22.3;Fapt 23.6;Fapt 24.15-21;Filip 3.5;

⁶Şi acum, sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri,

Fapt 23.6;Gen 3.15;Gen 22.18;Gen 26.4;Gen 49.10;Deut 18.15;2Sam 7.12;Ps 132.11;Isa 4.2;Isa 7.14;Isa 9.6;Isa 40.10;Ier 23.5;Ier 33.14-16;

⁷şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sunt pârât eu de Iudei!

Iac 1.1;Luc 2.37;1Tes 3.10;1Tim 5.5;Filip 3.11;

⁸Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?

⁹Şi eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret,

Ioan 16.2;1Tim 1.13;

¹⁰şi aşa am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.

Fapt 8.3;Gal 1.13;Fapt 9.14-21;Fapt 22.5;

¹¹I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.

Fapt 22.19;

¹²În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere şi învoire de la preoţii cei mai de seamă.

Fapt 9.3;Fapt 22.6;

¹³Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

¹⁴Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: "Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci, cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş."

¹⁵"Cine eşti, Doamne?" am răspuns eu. Şi Domnul a zis: "Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.

¹⁶Dar scoală-te, şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor, pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor, pe care Mă vei vedea făcându-le.

Fapt 22.15;

¹⁷Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit,

Fapt 22.21;

¹⁸ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi."

Isa 35.5;Isa 42.7;Luc 1.79;Ioan 8.12;2Cor 4.4;Efes 1.18;1Tes 5.5;2Cor 6.14;Efes 4.18;Efes 5.8;Col 1.13;1Pet 2.9-25;Luc 1.77;Efes 1.11;Col 1.12;Fapt 20.32;

¹⁹De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.

²⁰Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, şi la Neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, şi să facă fapte vrednice de pocăinţa lor.

Fapt 9.20-29;Fapt 11.26;Fapt 13.14-21;Mat 3.8;

²¹Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine în Templu, şi au căutat să mă omoare.

Fapt 21.30-31;

²²Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii şi Moise că are să se întâmple;

Luc 24.27-44;Fapt 24.14;Fapt 28.23;Rom 3.21;Ioan 5.46;

²³şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească, şi că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor."

Luc 24.26-46;1Cor 15.20;Col 1.18;Apoc 1.5;Luc 2.32;

²⁴Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: "Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie."

2Împ 9.11;Ioan 10.20;1Cor 1.23;1Cor 2.13-14;1Cor 4.10;

²⁵"Nu sunt nebun, prea alesule Festus", a răspuns Pavel; "dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.

²⁶Împăratul ştie aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!

²⁷Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?... Ştiu că crezi."

²⁸Şi Agripa a zis lui Pavel: "Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!"

²⁹"Fie curând, fie târziu", a răspuns Pavel, "să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astă zi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea."

1Cor 7.7;

Nevinovăţia lui Pavel recunoscută.

³⁰Împăratul, dregătorul, Berenice, şi toţi cei ce şedeau împreună cu ei, s-au sculat.

³¹Şi când au plecat, ziceau unii către alţii: "Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare."

Fapt 23.9-29;Fapt 25.25;

³²Şi Agripa a zis lui Festus: "Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar."

Fapt 25.11;

Plecarea lui Pavel la Roma.

27

¹După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi i-au dat pe mâna unui sutaş al cetei de ostaşi Augusta, numit Iuliu.

Fapt 25.12-25;

²Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, şi am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic.

Fapt 19.29;

³A doua zi, am ajuns la Sidon; şi Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, şi să fie îngrijit de ei.

Fapt 24.23;Fapt 28.16;

⁴După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice.

⁵După ce am trecut marea care scaldă Cilicia şi Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia.

⁶Acolo sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, şi ne-a suit în ea.

⁷Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia, şi nu fără greutate am atins înălţimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona.

⁸De abia am mers cu corabia pe marginea insulei, şi am ajuns la un loc numit "Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea.

⁹Trecuse destul de multă vreme, şi călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar şi vremea "postului". De aceea Pavel a înştiinţat pe ceilalţi,

Lev 23.27-29;

¹⁰şi le-a zis: "Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie şi fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, dar chiar şi pentru vieţile noastre.

¹¹Sutaşul a ascultat mai mult de cârmaci şi de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel.

¹²Şi fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulţi au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, aşezat spre miazăzi-apus şi spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo.

¹³Începuse să sufle un vânt uşor de miazăzi; şi, ca unii care se credeau stăpâni pe ţintă, au ridicat ancorele, şi au pornit cu corabia pe marginea Cretei.

¹⁴Dar nu după multă vreme, s-a dezlănţuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon.

¹⁵Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, şi ne-am lăsat duşi în voia lui.

¹⁶Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov, numit Clauda, şi abia am putut să punem mâna pe luntre.

¹⁷După ce au ridicat-o în sus, au întrebuinţat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii; şi, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânaţi de vânt.

¹⁸Fiindcă eram bătuţi foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie,

¹⁹şi a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corabiei.

Iona 1.5;

²⁰Soarele şi stelele nu s-au văzut mai multe zile, şi furtuna era aşa de puternică încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.

²¹Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci Pavel s-a sculat în mijlocul lor, şi a zis: "Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi, şi să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie şi de această pagubă.

²²Acum vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună; pentru că nici unul din voi nu va pieri; şi nu va fi altă pierdere decât a corabiei.

²³Un înger al Dumnezeului, al căruia sunt eu, şi căruia Îi slujesc, mi s-a arătat azi noapte,

Fapt 23.11;Dan 6.16;Rom 1.9;2Tim 1.3;

²⁴şi mi-a zis: "Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine."

²⁵De aceea, oamenilor, liniştiţi-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.

Luc 1.45;Rom 4.20-21;2Tim 1.12;

²⁶Dar trebuie să dăm peste un ostrov."

Fapt 28.1;

²⁷În noaptea a patrusprezecea, pe când eram împinşi încoace şi încolo cu corabia pe marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au bănuit că se apropie de pământ.

²⁸Au măsurat adâncimea apei, şi au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puţin mai departe, au măsurat-o din nou, şi au găsit cincisprezece stânjeni.

²⁹De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei, şi doreau să se facă ziuă.

³⁰Dar deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie, şi slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei,

³¹Pavel a zis sutaşului şi ostaşilor: "Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi."

³²Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrii, şi au lăsat-o să cadă jos.

³³Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toţi să mănânce, şi a zis: "Astăzi sunt patrusprezece zile, de când staţi mereu de veghe, şi n-aţi luat nimic de mâncare în gură.

³⁴De aceea vă rog să mâncaţi, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră; şi nu vi se va pierde nici un păr din cap."

1Împ 1.52;Mat 10.30;Luc 12.7;Luc 21.18;

³⁵După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulţumit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, a frânt-o, şi a început să mănânce.

1Sam 9.13;Mat 15.36;Marc 8.6;Ioan 6.11;1Tim 4.3-4;

³⁶Toţi s-au îmbărbătat atunci, şi au luat şi ei de au mâncat.

³⁷În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete.

Fapt 2.41;Fapt 7.14;Rom 13.1;1Pet 3.20;

³⁸După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare.

³⁹Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul; dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, şi au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putinţă.

⁴⁰Au tăiat ancorele, ca să le sloboadă în mare, şi au slăbit în acelaşi timp funiile cârmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului, şi s-au îndreptat spre mal.

⁴¹Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia; şi partea dinainte a corabiei s-a împlântat şi stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

2Cor 11.25;

⁴²Ostaşii au fost de părere să omoare pe cei întemniţaţi, ca să nu scape vreunul prin înot.

⁴³Sutaşul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota, să se arunce de pe corabie în apă, şi să iasă cei dintâi la pământ;

⁴⁴iar ceilalţi să se aşeze unii pe scânduri, iar alţii pe frânturi de corabie, şi aşa s-a făcut că au ajuns toţi teferi la uscat.

Fapt 27.22;

Trei luni în insula Malta.

28

¹După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

Fapt 27.26;

²Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

Rom 1.14;1Cor 14.11;Col 3.11;

³Pavel strânsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năpârcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de mâna lui.

⁴Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii: "Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci "Dreptatea" nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare."

⁵Pavel a scuturat năpârca în foc, şi n-a simţit nici un rău.

⁶Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se întâmplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.

Marc 16.18;Luc 10.19;Fapt 14.11;

Vindecarea tatălui lui Publius.

⁷În împrejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

⁸Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el, şi l-a vindecat.

Iac 5.14-15;Marc 6.5;Marc 7.32;Marc 16.18;Luc 4.40;Fapt 19.11-12;1Cor 12.9-28;

⁹Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.

¹⁰Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum."

Mat 15.6;1Tim 5.17;

Sosirea la Roma.

¹¹După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

¹²Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.

¹³De acolo, am mers înainte pe lângă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole,

¹⁴unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai rămânem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

¹⁵Din Roma ne-au ieşit înainte, până în "Forul lui Apiu", şi până la "Cele trei Cârciumi", fraţii, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a îmbărbătat.

¹⁶Când am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei întemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.

Fapt 24.25;Fapt 27.3;

Pavel propovăduieşte la Roma.

¹⁷După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, când s-au adunat, le-a zis: "Fraţilor, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim, şi de acolo am fost dat în mâinile Romanilor.

Fapt 24.12-13;Fapt 25.8;Fapt 21.33;

¹⁸După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nici o vină vrednică de moarte.

Fapt 22.24;Fapt 24.10;Fapt 25.8;Fapt 26.31;

¹⁹Dar Iudeii s-au împotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel nici un gând să pârăsc neamul meu.

Fapt 25.11;

²⁰De aceea, v-am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ."

Fapt 26.6-7;Fapt 26.29;Efes 3.1;Efes 4.1;Efes 6.20;2Tim 1.16;2Tim 2.9;Filim 10-13;

²¹Ei i-au răspuns: "Noi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

²²Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni stârneşte împotrivire."

Luc 2.34;Fapt 24.5-14;1Pet 2.12;1Pet 4.14;

²³I-au hotărât o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă până seara.

Luc 24.27;Fapt 17.3;Fapt 19.8;Fapt 26.6-22;