A DOUA EPISTOLĂ A LUI PAVEL CĂTRE CORINTENI

Urare.

1

¹Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, şi către toţi sfinţii, care sunt în toată Ahaia:

1Cor 1.1;Efes 1.1;Col 1.1;1Tim 1.1;2Tim 1.1;Filip 1.1;Col 1.2;

²Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Rom 1.7;1Cor 1.3;Gal 1.3;Filip 1.2;Col 1.2;1Tes 1.1;2Tes 1.2;Filim 3;

Mângâierile apostolului.

³Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,

Efes 1.3;1Pet 1.3;

⁴care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!

⁵Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.

Fapt 9.4;2Cor 4.10;Col 1.24;

⁶Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.

2Cor 4.15;

⁷Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.

Rom 8.17;2Tim 2.12;

⁸În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

Fap 19.23;1Cor 15.32;1Cor 16.9;

⁹Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care învie morţii.

Ier 17.5-7;

¹⁰El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.

2Pet 2.9;

¹¹Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.

Rom 15.30;Filip 1.19;Filim 22;2Cor 4.15;

Mărturia cugetului apostolului.

¹²Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

2Cor 2.17;2Cor 4.2;1Cor 2.4-13;

¹³Nu vă scriem altceva decât ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că până la sfârşit veţi cunoaşte,

¹⁴cum aţi şi cunoscut în parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră în ziua Domnului Isus.

2Cor 5.12;Filip 2.16;Filip 4.1;1Tes 2.19-20;

¹⁵În această încredinţare, voiam să vin mai înainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.

1Cor 4.19;Rom 1.11;

¹⁶Voiam să trec pe la voi ca să mă duc în Macedonia; apoi din Macedonia să mă întorc la voi, şi să fiu petrecut de voi în Iudea.

1Cor 16.5-6;

¹⁷În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri, pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine "Da, da" şi "Nu, nu"?

2Cor 10.2;

¹⁸Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi "Da", şi "Nu".

¹⁹Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n-a fost "da" şi "nu", ci în El nu este decât "da".

Marc 1.1;Luc 1.35;Fapt 9.20;Evr 13.8;

²⁰În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt "da"; de aceea şi "Amin", pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Rom 15.8-9;

²¹Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu.

1Ioan 2.20-27;

²²El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului.

Efes 1.13;Efes 4.30;2Tim 2.19;Apoc 2.17;2Cor 5.5;Efes 1.14;

Pricina amânării venirii.

²³Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n-am mai venit până acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

Rom 1.9;2Cor 11.31;Gal 1.20;Filip 1.8;1Cor 4.21;2Cor 2.3;2Cor 12.20;2Cor 13.2-10;

²⁴Nu doar că am avea stăpânire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi împreună la bucuria voastră; căci staţi tari în credinţă.

1Cor 3.5;1Pet 5.3;Rom 11.20;1Cor 15.1;

2

¹Am hotărât dar în mine, să nu mă întorc la voi cu întristare.

2Cor 1.23;2Cor 12.20-21;2Cor 13.10;

²Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?

³Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie; şi sunt încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.

2Cor 12.21;2Cor 7.16;2Cor 8.22;Gal 5.10;

⁴V-am scris cu multă mâhnire, şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare, pe care o am faţă de voi.

2Cor 7.8-12;

Iertarea celui pedepsit.

⁵Dacă a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.

1Cor 5.1;Gal 4.12;

⁶Este destul pentru omul acesta pedeapsa, care i-a fost dată de cei mai mulţi;

1Cor 5.4-5;1Tim 5.20;

⁷aşa că acum, este mai bine să-l iertaţi, şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.

Gal 1.6;

⁸De aceea, vă rog, să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el;

⁹căci v-am scris şi cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă sunteţi ascultători în totul.

2Cor 7.15;2Cor 10.6;

¹⁰Dar pe cine iertaţi voi, îl iert şi eu. În adevăr, ce am iertat eu, - dacă am iertat ceva - am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos,

¹¹ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.

¹²Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o uşă în Domnul,

Fapt 16.8;Fapt 20.6;1Cor 16.9;

¹³n-am avut linişte în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea, mi-am luat ziua bună de la fraţi, şi am plecat în Macedonia.

2Cor 7.5-6;

Slujba apostolului.

¹⁴Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos, şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.

Cânt 1.3;

¹⁵În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării:

1Cor 1.18;2Cor 4.3;

¹⁶pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

Luc 2.34;Ioan 9.39;1Pet 2.7-8;1Cor 15.10;2Cor 3.5-6;

¹⁷Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

2Cor 4.2;2Cor 11.13;2Pet 2.3;

Destoinicia apostolului.

3

¹Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?

2Cor 5.12;2Cor 10.8-12;2Cor 12.11;Fapt 18.27;

²Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

1Cor 9.2;

³Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

1Cor 3.5;Ex 24.12;Ex 34.1;Ps 40.8;Ier 31.33;Ezec 11.19;Ezec 36.26;Evr 8.10;

⁴Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

⁵Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,

Ioan 15.5;2Cor 2.16;1Cor 15.10;Filip 2.13;

⁶care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

1Cor 3.5;1Cor 15.10;2Cor 5.18;Efes 3.7;Col 1.25-29;1Tim 1.11-12;2Tim 1.11;Ier 31.31;

Legământul cel nou şi cel vechi.

⁷Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

Rom 7.10;Ex 34.1-28;Deut 10.1;Ex 34.29-85;

⁸cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

Gal 3.5;

⁹Dacă slujba aducătoare de osândă, a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

Rom 1.17;Rom 3.21;

¹⁰Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

¹¹În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!

¹²Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

2Cor 7.4;Efes 6.19;

¹³şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.

Ex 34.33-35;Rom 10.4;Gal 3.23;

¹⁴Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.

Isa 6.10;Mat 13.11-14;Ioan 12.40;Fapt 28.26;Rom 11.7-25;2Cor 4.4;

¹⁵Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.

¹⁶Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.

Ex 34.34;Rom 11.23-26;Isa 25.7;

¹⁷Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

1Cor 15.45;2Cor 3.6;

¹⁸Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

1Cor 13.12;2Cor 4.4-6;1Tim 1.11;Rom 8.29;1Cor 15.49;Col 3.10;

Propovăduirea Evangheliei.

4

¹De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.

2Cor 3.6;1Cor 7.25;1Tim 1.18;

²Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.

2Cor 2.17;1Tes 2.3-5;2Cor 6.4-7;2Cor 7.14;2Cor 5.11;

³Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

1Cor 1.18;2Cor 2.15;2Tes 2.10;

⁴a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Ioan 12.31;Ioan 14.30;Ioan 16.11;Efes 6.12;Isa 6.10;Ioan 12.40;2Cor 3.14;2Cor 3.8-18;2Cor 4.6;Ioan 1.18;Ioan 12.45;Ioan 14.9;Filip 2.6;Col 1.15;Evr 1.3;

⁵Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.

1Cor 1.13-23;1Cor 10.33;1Cor 9.19;2Cor 1.24;

⁶Căci Dumnezeu, care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.

Gen 1.3;2Pet 1.19;2Cor 4.4;1Pet 2.9;

Greutăţile slujbei.

⁷Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.

2Cor 5.1;1Cor 2.3;2Cor 12.9;

⁸Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi;

2Cor 7.5;

⁹prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.

Ps 37.24;

¹⁰Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.

1Cor 15.31;2Cor 1.5-9;Gal 6.17;Filip 3.10;Rom 8.17;2Tim 2.11-12;1Pet 4.13;

¹¹Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

Ps 44.22;Rom 8.36;1Cor 15.31-49;

¹²Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

2Cor 13.9;

¹³Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!" şi noi credem, şi de aceea vorbim.

Rom 1.12;2Pet 1.1;Ps 116.10;

¹⁴Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi.

Rom 8.11;1Cor 6.14;

¹⁵Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

1Cor 3.21;2Cor 1.6;Col 1.24;2Tim 2.10;2Cor 1.11;2Cor 8.19;2Cor 9.11-12;

Pricinile de încredere.

¹⁶De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.

Rom 7.22;Efes 3.16;Col 3.10;1Pet 3.4;

¹⁷Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Mat 5.12;Rom 8.18;1Pet 1.6;1Pet 5.10;

¹⁸Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.

Rom 8.24;2Cor 5.7;Evr 11.1;

5

¹Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică.

Iov 4.19;2Cor 4.7;2Pet 1.13-14;

²Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc,

Rom 8.23;

³negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el.

Apoc 3.18;Apoc 16.15;

⁴Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă.

1Cor 15.53-54;

⁵Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.

Isa 29.23;Efes 2.10;Rom 8.23;2Cor 1.22;Efes 1.14;Efes 4.30;

⁶Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, -

⁷pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. -

Rom 8.24-25;1Cor 13.12;2Cor 4.18;Evr 11.1;

⁸Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Filip 1.23;

⁹De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă.

¹⁰Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Mat 25.31-32;Rom 14.10;Rom 2.6;Gal 6.7;Efes 6.8;Col 3.24-25;Apoc 22.12;

Făptura cea nouă.

¹¹Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre.

Iov 31.23;Evr 10.31;Iuda 23;2Cor 4.2;

¹²Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă.

2Cor 3.1;2Cor 1.14;

¹³În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.

2Cor 11.1-17;2Cor 12.6-11;

¹⁴Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit.

Rom 5.15;

¹⁵Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.

Rom 6.11-12;Rom 14.7-8;1Cor 6.19;Gal 2.20;1Tes 5.10;1Pet 4.2;

¹⁶Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.

Mat 12.50;Ioan 15.14;Gal 5.6;Filip 3.7-8;Col 3.11;Ioan 6.63;

¹⁷Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Rom 8.9;Rom 16.7;Gal 6.15;Gal 5.6;Gal 6.15;Isa 43.18-19;Isa 65.17;Efes 2.15;Apoc 21.5;

¹⁸Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;

Rom 5.10;Efes 2.16;Col 1.20;1Ioan 2.2;1Ioan 4.10;

¹⁹că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.

Rom 3.24-25;

²⁰Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Iov 33.23;Mal 2.7;2Cor 3.6;Efes 6.20;2Cor 6.1;

²¹Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Isa 53.6-12;Gal 3.13;1Pet 2.22-24;1Ioan 3.5;Rom 1.17;Rom 5.19;Rom 10.3;

Râvna lui Pavel pentru slujba lui.

6

¹Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.

1Cor 3.9;2Cor 5.20;Evr 12.15;

²Căci El zice: "La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii."

Isa 49.8;

³Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.

Rom 14.13;1Cor 9.12;1Cor 10.32;

⁴Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,

1Cor 4.1;

⁵în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;

2Cor 11.23;

⁶prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută,

⁷prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare, pe care le dă neprihănirea;

2Cor 4.2;2Cor 7.14;1Cor 2.4;2Cor 10.4;Efes 6.11-13;2Tim 4.7;

⁸în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;

2Cor 4.2;2Cor 5.11;2Cor 11.6;

⁹ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;

1Cor 4.9;2Cor 1.9;2Cor 4.10-11;Ps 118.18;

¹⁰ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Dragostea apostolului pentru ei.

¹¹Am dat drumul gurii faţă de voi, Corintenilor! Ni s-a lărgit inima.

2Cor 7.3;

¹²Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi.

2Cor 12.15;

¹³Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei - lărgiţi-vă şi voi!

1Cor 4.14;

Credincioşii şi necredincioşii.

¹⁴Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?

Deut 7.2-3;1Cor 5.9;1Cor 7.39;1Sam 5.2-3;1Împ 18.21;1Cor 10.21;Efes 5.7-11;

¹⁵Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?

¹⁶Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu."

1Cor 3.16;1Cor 6.19;Efes 2.21-22;Evr 3.6;Ex 29.45;Lev 26.12;Ier 31.33;Ier 32.38;Ezec 11.20;Ezec 36.28;Ezec 37.26;Zah 8.8;Zah 13.9;

¹⁷De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.

Isa 52.11;2Cor 7.1;Apoc 18.4;

¹⁸Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic."

Ier 31.1-9;Apoc 21.7;

7

¹Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

2Cor 6.17-18;1Ioan 3.3;

Bucuria lui Pavel.

²Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.

Fapt 20.33;2Cor 12.17;

³Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.

2Cor 6.11-12;

⁴Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

2Cor 3.12;1Cor 1.4;2Cor 1.14;2Cor 1.4;Filip 2.17;Col 1.24;

⁵Căci şi după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri.

2Cor 2.13;2Cor 4.8;Deut 32.25;

⁶Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.

2Cor 1.4;

⁷Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.

2Cor 2.13;

⁸Măcar că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău - căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) -

2Cor 2.4;

⁹totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.

2Sam 12.13;Mat 26.75;

¹⁰În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe când întristarea lumii aduce moartea.

Prov 17.22;

¹¹Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.

¹²Aşa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

2Cor 2.4;

¹³De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.

Rom 5.32;

¹⁴Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s-a adeverit.

¹⁵El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.

2Cor 2.9;Filip 2.12;

¹⁶Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

2Tes 3.4;Filim 8-21;

Dărnicia Macedonenilor.

8

¹Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.

²În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.

Marc 12.44;

³Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor.

⁴Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi.

Fapt 11.29;Fapt 24.17;Rom 15.25-26;1Cor 16.1;1Cor 16.3-4;2Cor 9.1;

⁵Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.

⁶Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare, pe care o începuse.

2Cor 8.17;2Cor 12.18;

⁷După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă, şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere.

1Cor 1.5;1Cor 12.13;2Cor 9.8;

⁸Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora, şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre.

1Cor 7.6;

⁹Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi.

Mat 8.20;Luc 9.58;Filip 2.6-7;

¹⁰În această privinţă vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi.

1Cor 7.25;Prov 19.17;Mat 10.42;1Tim 6.18-19;Evr 13.16;2Cor 9.2;

¹¹Isprăviţi dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.

¹²Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.

Marc 12.43-44;Luc 21.3;

¹³Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi;

¹⁴ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire;

¹⁵după cum este scris: "Cel ce strânsese mult, n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin, nu ducea lipsă."

Ex 16.18;

A doua trimitere a lui Tit.

¹⁶Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi.

¹⁷Căci el a primit îndemnul nostru; ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bună voie spre voi.

2Cor 8.6;

¹⁸Am trimis cu el şi pe fratele a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate Bisericile.

2Cor 12.18;

¹⁹Mai mult, el a fost ales de Biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârşim spre slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră.

1Cor 16.3-4;2Cor 4.15;

²⁰În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim.

²¹Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor.

Rom 12.17;Filip 4.8;1Pet 2.12;

²²Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări, şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă, din pricina marii lui încrederi în voi.

²³Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru; fie având în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii Bisericilor şi fala lui Hristos:

Filip 2.25;

²⁴daţi-le înaintea Bisericilor dovadă de dragostea voastră, şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm cu voi.

2Cor 7.14;2Cor 9.2;

Răsplata dărniciei creştine.

9

¹Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi.

Fapt 11.29;Rom 15.26;1Cor 16.1;2Cor 8.4;Gal 2.10;

²Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, şi le spun că Ahaia este gata de acum un an. Şi râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei.

2Cor 8.19;2Cor 8.24;2Cor 8.10;

³Am trimis totuşi pe fraţi, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus.

2Cor 8.6-22;

⁴Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, şi nu vă vor găsi gata, n-aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta.

⁵De aceea, am socotit de trebuinţă, să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi, şi să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgârcenie.

⁶Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.

Prov 11.24;Prov 19.17;Prov 22.9;Gal 6.7-9;

⁷Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci "pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu."

Deut 15.7;Ex 25.2;Ex 35.5;Prov 11.25;Rom 12.8;2Cor 8.12;

⁸Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,

Prov 11.24-25;Prov 28.27;Filip 4.19;

⁹după cum este scris: "A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac."

Ps 112.9;

¹⁰"Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană", vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre.

Isa 55.10;Osea 10.12;Mat 6.1;

¹¹În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.

2Cor 1.11;2Cor 4.15;

¹²Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.

2Cor 8.14;

¹³Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos, şi pentru dărnicia ajutorului vostru faţă de ei şi faţă de toţi;

Mat 5.16;Evr 13.16;

¹⁴şi-i face să se roage pentru voi, şi să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi.

2Cor 8.1;

¹⁵Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

Iac 17.1;

Pavel îşi apără slujba lui.

10

¹Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos, - eu, cel "smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru, şi plin de îndrăzneală împotriva voastră, când sunt departe",

Rom 12.1;2Cor 10.10;2Cor 12.5-9;

²- vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea, pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.

1Cor 4.21;2Cor 13.2-10;

³Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.

⁴Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.

Efes 6.13;1Tes 5.8;1Tim 1.18;2Tim 2.3;Fapt 7.22;1Cor 2.5;2Cor 6.7;2Cor 13.3-4;Ier 1.10;

⁵Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

1Cor 1.19;1Cor 3.19;

⁶Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.

2Cor 13.2-10;2Cor 2.9;2Cor 7.15;

⁷La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că "este al lui Hristos", să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.

Ioan 7.24;2Cor 5.12;2Cor 11.18;1Cor 14.37;Ioan 4.6;1Cor 3.23;1Cor 9.1;2Cor 11.23;

⁸Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea, pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.

2Cor 13.10;2Cor 7.14;2Cor 12.6;

⁹Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.

¹⁰"De fapt", zic ei, "epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere; dar când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul lui n-are nici o greutate."

1Cor 2.3-4;2Cor 10.1;2Cor 12.5-9;Gal 4.13;1Cor 1.17;1Cor 2.1-4;2Cor 11.6;

¹¹Cine judecă aşa, să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă, în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!

Pavel şi protivnicii lui.

¹²Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.

2Cor 3.1;2Cor 5.12;

¹³Noi, însă, nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor, pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.

2Cor 10.15;

¹⁴Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.

1Cor 3.5-10;1Cor 4.15;1Cor 9.1;

¹⁵Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică, nu ne lăudăm cu ostenelile altuia; ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.

Rom 15.20;

¹⁶Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.

¹⁷Ci, "oricine se laudă, să se laude în Domnul."

Isa 65.16;Ier 9.24;1Cor 1.31;

¹⁸Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.

Prov 27.2;Rom 2.29;1Cor 4.5;

Apostolii mincinoşi.

11

¹O, de aţi putea suferi puţintică nebunie din partea mea! Ei, haide, suferiţi-mă!

2Cor 11.16;2Cor 5.13;

²Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.

Gal 4.17-18;Osea 2.19-20;1Cor 4.15;Col 1.28;Lev 21.13;

³Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos.

Gen 3.4;Ioan 8.44;Efes 6.24;Col 2.4-18;1Tim 1.3;1Tim 4.1;Evr 13.9;2Pet 3.17;

⁴În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă Evanghelie, pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!

Gal 1.7-8;

⁵Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia "nespus de aleşi!"

1Cor 15.10;2Cor 12.11;Gal 2.6;

⁶Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele.

1Cor 1.17;1Cor 2.1-13;2Cor 10.10;Efes 3.4;2Cor 4.2;2Cor 5.11;2Cor 12.12;

⁷Sau, am făcut un păcat, când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu?

Fapt 18.3;1Cor 9.6-12;2Cor 10.1;

⁸Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă.

⁹Şi când eram la voi, şi m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit, şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.

Fapt 20.33;2Cor 12.13;1Tes 2.9;2Tes 3.8-9;Filip 4.10-16;2Cor 12.14-16;

¹⁰Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei!

Rom 9.1;1Cor 9.15;

¹¹Pentru ce?... Pentru că nu vă iubesc?... Ştie Dumnezeu!

2Cor 6.11;2Cor 7.3;2Cor 12.15;

¹²Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă.

1Cor 9.12;

¹³Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.

Fapt 15.24;Rom 16.18;Gal 1.7;Gal 6.12;Filip 1.15;2Pet 2.1;1Ioan 4.1;Apoc 2.2;2Cor 2.17;Filip 3.2;Tit 1.10-11;

¹⁴Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Gal 1.8;

¹⁵Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.

2Cor 3.9;Filip 3.19;

Necazurile apostolului.

¹⁶Iarăşi spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel.

2Cor 11.1;2Cor 12.6-11;

¹⁷Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie.

1Cor 7.6-12;2Cor 9.4;

¹⁸De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu.

Filip 3.3-4;

¹⁹Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi!

1Cor 4.10;

²⁰Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!

Gal 2.4;Gal 4.9;

²¹Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuşi, orice poate să pună înainte cineva - vorbesc în nebunie - pot pune şi eu înainte.

2Cor 10.10;Filip 3.4;

²²Sunt ei Evrei? Şi eu sunt! - Sunt ei Israeliţi? Şi eu sunt! - Sunt ei sămânţă a lui Avraam? Şi eu sunt! -

Fapt 22.3;Rom 1.11;Filip 3.5;

²³Sunt ei slujitori ai lui Hristos? - vorbesc ca un ieşit din minţi - eu sunt şi mai mult. În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte!

1Cor 15.10;Fapt 9.16;Fapt 20.23;Fapt 21.11;2Cor 6.4-5;1Cor 15.30-32;2Cor 1.9-10;2Cor 4.11;2Cor 6.9;

²⁴De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una;

Deut 25.3;

²⁵de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării.

Fapt 16.22;Fapt 14.19;Fapt 27.41;

²⁶Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.

Fapt 9.23;Fapt 13.50;Fapt 14.5;Fapt 17.5;Fapt 20.3;Fapt 21.31;Fapt 23.10-11;Fapt 25.3;Fapt 14.5;Fapt 19.23;

²⁷În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!

Fapt 20.31;2Cor 6.5;1Cor 4.11;

²⁸Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile.

Fapt 20.18;Rom 1.14;

²⁹Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?

1Cor 8.13;1Cor 9.22;

³⁰Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.

2Cor 12.5-10;

³¹Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint!...

Rom 1.9;Rom 9.1;2Cor 1.23;Gal 1.20;1Tes 2.5;Rom 9.5;

³²În Damasc, dregătorul împăratului Areta păzea cetatea Damascenilor, ca să mă prindă.

Fapt 9.24-25;

³³Dar am fost dat jos pe o fereastră, într-o coşniţă, prin zid, şi am scăpat din mâinile lor.

Descoperirile lui Pavel.

12

¹E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului.

²Cunosc un om în Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).

Rom 16.7;2Cor 5.17;Gal 1.22;Fapt 22.17;

³Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie),

⁴a fost răpit în rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.

Luc 23.43;

⁵Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

2Cor 11.30;

⁶Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine, sau ce aude de la mine.

2Cor 10.8;2Cor 11.16;

⁷Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.

Ezec 28.24;Gal 4.13-14;Iov 2.7;Luc 13.16;

⁸De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

Deut 3.23-27;Mat 26.44;

⁹Şi El mi-a zis: "Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

2Cor 11.30;1Pet 4.14;

¹⁰De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

Rom 5.3;2Cor 7.4;2Cor 13.4;

Slujba lui Pavel.

¹¹Am ajuns nebun: voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.

2Cor 11.1-17;2Cor 11.5;Gal 2.6-8;1Cor 3.7;1Cor 15.8-9;Efes 3.8;

¹²Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute între voi.

Rom 15.18-19;1Cor 9.2;2Cor 4.2;2Cor 6.4;2Cor 11.6;

¹³În adevăr, în ce aţi fost voi puşi mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!...

1Cor 1.7;1Cor 9.12;2Cor 11.9;2Cor 11.7;

¹⁴Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.

2Cor 13.1;Fapt 20.33;1Cor 4.14-15;1Cor 4.14;

¹⁵Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui în totul şi pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puţin?

Filip 2.17;1Tes 2.8;Ioan 10.11;2Cor 1.6;Col 1.24;2Tim 2.10;2Cor 6.12-13;

¹⁶Fie şi-aşa! Nu v-am fost sarcină deloc. "Dar", zic ei, "ca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin şiretlic." -

2Cor 11.9;

¹⁷Dar, am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia, pe care i-am trimis la voi?